romanian_version
english version
german version
french version
italian version
hebrew version
Facebook
Twitter
Email

DOAR FAPTE. FĂRĂ COMENTARII.
Cu o singură excepție

Azi: 2026-04-16

la multi ani

A-nceput de ieri să cadă… câte-o dronă, încet pe stradă…

…ba nu, nu pe stradă. Dar prin grădini și una pe casă. Aia de prin straturi, la noi, aia de pe casă, în Moldova. Așteptăm și drona de pe Calea Victoriei… Începe anotimpul dronelor și pe la noi ( umor cam negru, da’ asta-i 😐 )
Perfect landing. În Mpldova
Perfect landing. În Moldova
Și a noastră. În grădina din Vaslui
Și a noastră. În grădina din Vaslui

Să ne aplaudăm singuri, zic! Suntem de un ridicol absolut. Armata României, această forță de temut a flancului estic, a reușit performanța de a escorta timp de patru ore o conservă zburătoare rusească. Drona aia a avut timp să facă city-break: a vizitat Galațiul, Tulcea, Vrancea și, plictisită probabil de atâta „interceptare” prietenească, dupa ce si-a dat raportul detaliat, a decis să se odihnească în curtea unui gospodar din Vaslui.

Partea cu adevărat savuroasă? Comunicarea MApN, demnă de un scheci de comedie mută. Ba o vedeau pe radar, ba dispărea ca măgarul în ceață. Iese purtătorul de cuvânt, ne asigură cu o morgă gravă că „situația e sub control”, că drona s-a evaporat pe la Galați, totul e zen. O oră jumate mai târziu, sună nea Caisă la 112: „Alo, vedeți că mi-a picat ‘controlul’ vostru peste straturile de ceapă!”. Îți dai seama ce le-a stricat ăsta feng-shui-ul generalilor care tocmai deschideau șampania că a trecut pericolul?

Și cireașa de pe tortul incompetenței: Moșteanu. Acest titan al birocrației, care ne explică nonșalant cum el, săracul, a semnat hârtia, a dat cu pixul, dar piloții… ei, piloții n-au avut curaj. S-a spălat pe mâini mai ceva ca Pilat din Pont. „Eu sunt șef la semnat, nu la tras”. Halal asumare.

Înțeleg, domnule, racheta e scumpă, drona e ieftină, bugetul e mic. Dar, totuși, cum naiba au evaluat piloții ăia că drona nu e pericol? Au confundat-o cu o barză migratoare? Cum să zici că nu e pericol când ea cade într-o zonă locuită? Adică, dacă îi pica omului în cap și nu pe flori, tot „fără pericol” era, nu?

Concluzia e tristă, dar clară: suntem niște contabili cinici și fricoși. Stăm cu calculatorul în mână să vedem dacă merită prețul rachetei, în timp ce mizeriile alea ne survolează casele. Ne uităm la ele cum trec granița, le facem cu mâna și așteptăm să vedem: cad la noi sau la vecinii ucraineni? Că dacă pică la ei, răsuflăm ușurați. Mare putere NATO, mare caracter.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *