Bruxelles – Președinția Consiliului Uniunii Europene și reprezentanții Parlamentului European au ajuns, joi dimineață, la un acord provizoriu privind un nou regulament care vizează eliminarea treptată a importurilor de gaze naturale rusești. Măsura marchează o nouă etapă în eforturile blocului comunitar de a rupe definitiv dependența energetică față de Moscova.

Potrivit anunțului oficial al Consiliului European, noul cadru legislativ va introduce o interdicție obligatorie din punct de vedere juridic. Aceasta vizează atât gazul natural lichefiat (GNL), cât și gazele transportate prin conducte.

Calendarul interdicțiilor

Acordul stabilește termene clare pentru oprirea robinetului:

• Vara anului 2026: Termenul limită pentru interzicerea totală a importurilor de GNL rusesc.
• Toamna anului 2027: Termenul limită pentru sistarea importurilor de gaze naturale prin conducte.

Implementarea efectivă a interdicțiilor va începe la șase săptămâni de la intrarea în vigoare a regulamentului. Cu toate acestea, oficialii europeni au prevăzut o perioadă de tranziție, destinată în special contractelor de aprovizionare pe termen scurt încheiate înainte de 17 iunie 2025, pentru a evita șocurile pe piața energetică.

Reacții oficiale

Lars Aagaard, ministrul danez pentru Climă, Energie și Utilități, a salutat rapiditatea cu care instituțiile europene au ajuns la un consens.

„Trebuie să punem capăt dependenței UE de gazele rusești, iar interzicerea permanentă a acestora în UE este un pas major în direcția corectă. Sunt foarte încântat și mândru că am reușit să ajungem la un acord cu Parlamentul European atât de repede”, a declarat oficialul danez.

Contextul economic și geopolitic

Decizia vine în continuarea Declarației de la Versailles din martie 2022, prin care liderii UE s-au angajat să elimine combustibilii fosili ruși ca răspuns la războiul de agresiune împotriva Ucrainei.

Deși importurile de petrol din Rusia au scăzut drastic, ajungând sub pragul de 3% în 2025, dependența de gazul rusesc rămâne o provocare. În prezent, Rusia furnizează încă aproximativ 13% din importurile totale ale Uniunii, ceea ce se traduce prin plăți anuale de peste 15 miliarde de euro către Moscova.

Pentru a intra în vigoare, acordul provizoriu mai are nevoie de aprobarea formală a Consiliului și a Parlamentului European.