MÜNCHEN – Într-o intervenție de amploare susținută sâmbătă, 14 februarie 2026, în cadrul celei de-a 62-a Conferințe de Securitate de la München (MSC), Secretarul de Stat al SUA, Marco Rubio, a prezentat un plan ambițios pentru revitalizarea „vechii prietenii” dintre America și Europa. Departe de a sugera o ruptură, discursul lui Rubio a pus accent pe necesitatea unei adaptări la realitățile secolului XXI, propunând un model de colaborare bazat pe forță proprie și reciprocitate.

O civilizație unită de istorie și valori

Rubio și-a început discursul prin reconfirmarea legăturilor indestructibile care unesc cele două maluri ale Atlanticului. El a descris SUA și Europa ca fiind parte din „aceeași civilizație”, amintind de secolele de istorie comună, de tradițiile creștine și de sacrificiile făcute împreună în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

„America a fost fondată acum 250 de ani, dar rădăcinile ei au început aici, pe acest continent”, a punctat oficialul, evocând totodată povestea strămoșilor săi plecați din Italia și Spania ca simbol al legăturii „spirituale și culturale” profunde.

Diagnosticul unei „iluzii periculoase”

O parte importantă a discursului a fost dedicată analizei perioadei post-1945. Rubio a explicat că succesul reconstrucției europene a dus, în timp, la o „iluzie periculoasă”: ideea că globalizarea economică și comerțul vor înlocui complet rolul națiunii și al frontierelor.

Conform viziunii Washingtonului, această abordare a neglijat lecțiile istoriei și a condus la vulnerabilități majore:

• Criza migrației: Rubio a argumentat că deschiderea excesivă a frontierelor a pus presiune pe coeziunea societăților occidentale. El a definit controlul migrației nu ca un gest de ostilitate, ci ca pe un „act fundamental de suveranitate” necesar pentru supraviețuirea identității culturale.
• Dezindustrializarea: Secretarul de Stat a analizat pierderea capacităților productive, considerând că dependența de lanțurile de aprovizionare externe a lăsat Occidentul expus în momente de criză.

Reforma instituțiilor și rolul noului Consiliu pentru Pace

În ceea ce privește ordinea globală, Rubio nu a cerut abandonarea instituțiilor internaționale, ci reformarea lor urgentă. Deși a recunoscut potențialul Organizației Națiunilor Unite, el a subliniat că aceasta pare adesea paralizată în fața conflictelor actuale.

În acest context, el a oferit ca exemplu de eficiență Consiliul pentru Pace, o inițiativă recentă a administrației Trump, care a jucat un rol-cheie în medierea armistițiului din Gaza. Rubio a subliniat că, într-o lume imperfectă, diplomația trebuie susținută de acțiuni concrete împotriva celor care încalcă dreptul internațional.

„Ce anume apărăm?” – Un apel la mândrie și responsabilitate

Rubio a provocat audiența de la München să privească dincolo de cifrele bugetelor de apărare. Întrebarea fundamentală, spune el, este identitară: „Ce anume apărăm?”.

„Armatele nu luptă pentru abstracțiuni. Armatele luptă pentru un popor, pentru o națiune și pentru un mod de viață”, a afirmat el, îndemnând Europa să fie mândră de moștenirea sa — de la universități și statul de drept, până la revoluția științifică.

Finalul discursului a fost un apel la acțiune comună. Rubio a reiterat că „declinul este o alegere” și că SUA și Europa au ocazia de a modela împreună un nou secol de prosperitate, cu condiția ca ambele părți să fie „neclintite în legătură cu moștenirea lor”.