• Sorin Grindeanu cere demisia unui guvern deja demis doar ca să-l aducă pe Predoiu, marele specialist în „încălzit scaunul” de rezervă.
• Panica e de fapt la eșaloanele PSD, unde Bolojan a început să scormonească prin sertare, lăsându-l pe Grindeanu să măture drumul spre Modrogan pe coate și genunchi.

Marea „grijă” a lui Grindeanu.
E absolut fascinant să-l urmărești pe domnul Grindeanu cum, cuprins de un elan civic subit, îi cere demisia lui Bolojan dintr-un guvern care oricum e deja cu un picior în istorie. Motivul demisiei? „Votul covârșitor” din Parlament – de parcă matematica parlamentară a devenit brusc singura lui busolă morală, după ce a exersat-o atât de creativ la celebra moțiune împotriva propriului guvern.

Și ce soluție de „avarie” ne propune! Să vină Predoiu. Omul fără însușiri, practic „rezerva eternă” a politicii dâmbovițene. Dacă s-ar face un campionat mondial de încălzit scaunul de premier până vine titularul, Predoiu ar avea deja trofeul de aur masiv în vitrină. Un substitut cu experiență, ce mai!

De ce transpiră, de fapt, domnul Sorin?

Să fim serioși, grija lui Grindeanu pentru „vidul de putere” e înduioșătoare, dar adevărul e mult mai prozaic și mai… contondent:

• Audit cu mătura: Bolojan, chiar și în regim de „interimar”, are prostul obicei de a face curățenie. Iar prin sertarele foștilor miniștri PSD, dacă scormonești suficient, s-ar putea să găsești lucruri mai palpitante decât în romanele de spionaj.
• Panica „eșaloanelor”: În timp ce PSD-ul defilează prin studiouri cu coada pe sus, prin agenții și direcții s-a instalat deja transpirația rece. Dacă negocierile se lungesc, „șefuleții” numiți politic s-ar putea trezi trimiși la plimbare înainte să apuce să-și termine cafeaua de dimineață. Și-i de bai! 🙂

Finalul de stagiune: înapoi la Modrogan

Momentul cu adevărat savuros va fi cel în care Grindeanu va trebui să execute un „moonwalk” politic invers: va veni târâș, pe coate și genunchi, spre sediul din Modrogan, văitându-se că „ăștia” sunt răi și-l asupresc.

E remarcabil cum un personaj care este, din punct de vedere clinic, un zombi politic, mai are totuși energia să se plângă de condițiile de viață din afara guvernării. Un spectacol de marionete în care ațele încep să se cam vadă, oricât de tare ar striga „Demisia!”.