• Bolojan a fost executat politic pentru că a avut tupeul să ceară calcule economice acolo unde „vulturii” de la Washington și intermediarii PSD pretindeau semnături în alb pe contracte cu GNL și armament.
• Moțiunea n-a fost despre guvernare, ci despre înlocuirea unui premier „rigid” cu o marionetă capabilă să redeschidă robinetul de bani către gașca pro-ambasadă, care confundă bugetul României cu propria pușculiță geopolitică.

Cum s-ar semna în „blind” la București și consecințe

1. Bolojan, victima unei „tehnocrații” mult prea scumpe

Ilie Bolojan a comis păcatul capital: a cerut calcule economice acolo unde trebuia să livreze loialitate oarbă. Refuzul său de a semna în alb cecuri pentru gazele lichefiate (GNL) americane și contractele de armament prin programul SAFE l-a transformat dintr-un „salvator” într-o piedică pentru profitul rapid al Washingtonului. Când președintele Trump vrea profit, „rigiditatea” unui premier român este doar un detaliu care se rezolvă cu o moțiune de cenzură.

2. Teleconferințe de seară și „băieți deștepți” sub acoperire PSD

În timp ce restul țării dormea, ministrul Bogdan Ivan (PSD) și șefii din energie făceau „presiuni vizibile” pentru achiziția a 1,5 miliarde de metri cubi de gaz american, prin intermediari greci și români cu pedigree de securiști. Deși Romgaz a spus clar că afacerea e un dezastru economic, gașca PSD din energie n-a lăsat logica să stea în calea „Coridorului Vertical” visat de ambasada SUA. Practic, am încercat să cumpărăm gaz scump de care nu avem nevoie, doar ca să dăm bine în pozele cu ambasadorii.

3. Războiul găștilor: „Vulturii” de la Washington vs. „Birocrații” de la Bruxelles

România nu are politică externă, ci doar două haite de afaceriști care se bat pe ciolanul statului sub steaguri străine:

• Gașca PSD-Nicușor Dan: Pro-SUA, foame de profit rapid din rachete și gaze, protejată de serviciile „tradiționale” și de zâmbetul ambasadorilor.
• Gașca PNL-USR: Pro-UE, mizează pe fonduri europene și reguli germane, preferând un echilibru ceva mai „civilizat” al șpăgii.

Concluzia: Bolojan a căzut între scaune pentru că a vrut „fezabilitate” într-o țară care funcționează pe bază de fax-uri primite de la ambasade. Moțiunea de cenzură n-a fost despre guvernare, ci despre resetarea robinetului de bani către intermediarii pro-americani, așteptând cu nerăbdare o marionetă de tip Predoiu care să nu mai pună întrebări inutile despre preț.