Nicușor Dan vizitează Austria

Pentru că imaginea lui Nicușor în Austria începe să aibă oarece popularitate la alegătorul român, slujbașii Moscovei contraatacă furibund: ba că ar fi imoral să implici copiii, ba că ar încălca un nu știu ce protocol scos din tefeloagele Statutului Corpului Diplomatic, ba concubina nu ar avea ce să caute acolo și vezi Doamne, compromite imaginea Statului Român, în fine, o grămadă de astfel de mizerii.

Printre comentaci, o senatoare dolofană tare, o trompeta a rușilor, unu’ Capsali îi zice și încă alții. Și ăștia îi spală zdravăn și pe austrieci, care, – zic ei – conform legii Sicherheitspolizeigesetz (da, ați citit bine 🙂 ), se acceptă la protocoale și se acordă protecție doar pentru demnitari, soți/soții legali sau membri ai delegației nominalizate în mod expres. Creștinașii ăștia tricolori își rup cămașa de pe ei pentru că Nicușor nu are hârtie oficială pe Mirabela Gădinaru, că doar de, familia tradițională bla, bla… Și deci nu-și poate pocni nevasta cu aprobare divină…
Dar, ghinion, se pare că doamna Gădinaru a fost nominalizată, ba chiar invitată expres de președintele Austriei, așa că tot circul ăsta e pentru proști. În fine, având în vedere vehemența lătrăturilor, se pare că Nicușor face bine ce face, ceea ce îi dorim în continuare. Pentru că un președinte al României, popular și simpatizat în afară, înseamnă că face bine și la țara România, ceea ce nu prea le convine patrioților moscoviți din coloana a cincea a Rusiei.

Dragoș Anastasiu demisionează

Sincer, personajul nu inspiră nicio încredere (cel puțin mie). Vulnerabilitatea lui ar fi trebuit cunoscută și recunoscută de toate mințile din serviciile de intelligence autohtone, care ar trebui sa presteze pentru președinte sau a premier. Incompetență sau trădare? Vom vedea la numirea șefilor SRI și SIE.

E moral sau imoral? Povești.
Oricine a avut sau are o afacere în viața lui știe că e nevoie să dai spagă la ANAF, no matter what, doar ca să fi lăsat pace.
În anii 2015 sau 2016, nu mai rețin bine, am asistat cu ochii mei la o inspecție a unui inspectoraș ANAF la un prieten care avea un magazin de birotică.
Omul, foarte corect, avea acte la zi, jurnal de casă completat la timp, registru de prezență, în fine. După câteva zile de hărțuială fără să găsească nimic, inspectorul îi propune o amendă minimă de vreo 500 de lei, spunând că altfel va sta pe el până îi găsește ceva și oricum, amenda va fi mai mare. Că altfel, nu putea să dovedească șefilor că și-a făcut treaba. Au ajuns la o înțelegere, prietenul scapă cu mica pagubă, inspectorul e fericit că are raportul ok pentru șefi.
Aș zice că toți latrăii care acum îl acuză pe Anastasiu că e spăgar, sunt ipocriți. Fie nu au trecut prin așa ceva, fie se prefac că nu știu și se dau virgini.
Dar, bineînțeles, asta nu-l scuză pe vicepremier. Vina lui e că și-a asumat o astfel de funcție, când era clar că băieții cu ochi albaştri îl vor căuta și după unghii pentru schelete mai mici sau mai mari. Ce să mai zic despre spectacolul grețos al demisiei…

Inundații devastatoare în Suceava și Neamț

Sigur, după ce ani la rând am defrișat versanții, acum ne plângem că puhoaiele de apă au măturat totul în vale. Sigur, după ce am construit, cu sau fără autorizație, zeci de case în zone inundabile, aproape de albia râului, ne plângem că am rămas fără agoniseala de o viață. Câte dintre casele distruse au asigurare?

În Poiana Largului, natura își cere drepturile. Sutele de tone de masă lemnoasă sunt doar resturi de la tăieri, deoarece partea bună de prelucrat a copacilor se valorifică în buzunarele mafioților și rămășițele din care nu se pot obține materiale bune în gater rămân acolo.
Dacă te uiți la ele, la resturi, zic – câți copaci or fi fost tăiați ca să rezulte așa un dezastru? Pare că, în timpul inundației, apa a trecut prin zece combinate de prelucrare a lemnului, una după alta, și a transportat toate deșeurile în lac. Îți poți imagina cât de mult lemn a fost tăiat în pădurile din zonă în ultima perioadă, dacă aceste resturi, aduse de apă, reprezintă doar o parte din întreaga tăietură?

Cu toată simpatia și compasiunea pentru oameni, aceștia sunt, direct sau indirect, complici.
Și da, se umple Facebook-ul de pagini și postări cu imagini și filmulețe cu nenorocirile oamenilor. Unele sunt utile, majoritatea cerșind atenție sau cel puțin un comentariu lacrimogen. Pentru că, în lumea noastră, toți suntem experți în monetizarea audienței, nu?