Imaginează-ți o lume unde soarele nu a pătruns niciodată, o beznă absolută, zdrobitoare, la peste 2.000 de metri sub suprafața oceanului. Aici, în acest regat al umbrelor eterne, își face veacul unul dintre cei mai bizari și specializați prădători pe care evoluția i-a sculptat vreodată: Peștele Telescop (Gigantura).

Acest vânător tăcut nu este doar o altă creatură a adâncurilor; este o capodoperă a adaptării la extrem. Numele său vine de la cea mai frapantă trăsătură a sa: o pereche de ochi tubulari, uriași, care ies din cap ca niște binocluri sinistre. Spre deosebire de ochii noștri, aceștia se pot roti înainte și în sus, scrutând întunericul după cea mai vagă licărire de bioluminescență sau silueta prăzii care trece deasupra. Într-o lume unde lumina este cea mai prețioasă resursă, Peștele Telescop a dezvoltat o viziune care sfidează limitele fizicii.

Dar ochii sunt doar începutul arsenalului său. Gigantura este un maestru al ambuscadei. Corpul său suplu plutește nemișcat în curent, o fantomă în așteptare. Când prada se apropie, nu există scăpare. Dotat cu o gură extensibilă și un stomac elastic, acest monstru miniatural poate înghiți prăzi mult mai mari decât el însuși, dintr-o singură înghițitură lacomă. Fiecare întâlnire este o execuție rapidă și silențioasă.

Peștele Telescop rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale oceanografiei. Rar întâlnit și și mai rar studiat, el ne amintește că, pe această planetă, există încă locuri și creaturi la fel de străine și de fascinante ca orice formă de viață extraterestră pe care ne-o putem imagina. În adâncurile negre ale oceanului, Gigantura continuă să pândească, un martor tăcut al unei lumi pe care abia începem să o înțelegem.