Ți se face scârbă de câți disperați căutători de atenție, artisti / sociologi / influenceri se dau cu fundul de pămănt să acuze / justifice / condamne reacția publicului la flamboianta aparitie a lu’ unu Babasha, pe scenă, la concertul Coldplay.

Despot, Duminică, Diaconu au sărit toți să plesnească plebea cu opinia dumnealor, opinie condimentată cu political correctness, sau după unii republicanii trumpiști, woke de-a dreptul.
Gelu Duminică zice că huiduielile de la concertul Coldplay nu au fost neapărat un act de rasism, ci mai degrabă „o flegmă intelectuală” din partea spectatorilor. Zice Gelu că dacă pe scenă ar fi aparut Furdui Iancu sau corul Madrigal n-ar fi huiduit nimeni.

Sincer, ma indoiesc.

De fapt e foarte simplu. Manelistul nu-și avea locul acolo. Nu e vorba de genul muzical, de calitatea interpretării, ci pur și simplu de că faptul respectivul nu se potrivea acolo de nici o culoare. Iar cei care au plătit biletul, peste 1000 de lei, au platit Coldplay și nu Babasha. Pe de alta parte mesajul Coldplay cu diversitatea culturală este okay, acceptat, firesc în lumea civilizată. În contextul potrivit, anunțat și marketat ca atare. Nu toți agrează surprizele.

Dar Babasha – Se pliază ca o nucă pe un perete la conținutul evenimentului parazitat – scrie pe Facebook Vasile Banescu purtator de cuvant al BOR, și de data asta nu pot decât să-i dau dreptate.

Organizatorii

….ar fi trebuit să știe asta. Ce n-au ințeles, e că un plătitor de bilet dă banii pentru un concert cu un artist, nu pentru oarece manifestare culturală cu iz de woke. Sigur, huiduiala nu e cea mai diafană dintre manifestari și un intelectual rasat și inteligent cel mult ar fi bătut mărunt din buze, dar ce să vezi, nu toți suntem intelectuali și unii iși manifestă nemulțumirea cum cred de cuviință. Rețineți, nemulțumirea, nu rasismul.
În schimb ipocrizia unora de a eticheta românii ca neam de rasiști e patetică de-a dreptul. Patetică și obraznică. Și masochistă.

Cei care

…detestă manelele nu o fac din motive de rasism. Ci pur si simplu pentru că sunt asociate cu un mod de a fi a unor indivizi de cele mai multe ori la marginea societatii si, surprise, surprise, unii nu vor să fie asociați cu asta. Unii mulți.

Pe de altă parte, că sunt și alții pentru care manelele sunt music of spheres, sunt convins. Dacă s-ar fi organizat un concert cu Gheboasa sau Babasha, ar fi avut un succes la fel de stralucitor ca și Coldplay (vezi Untold) . Atâta doar, nu amestecați borcanele.

Bunele intenții

Se dovedeste din nou că iadul poate fi pavat cu bune intenții. Diversitatea e bună, amestecătura nu. Poate și cei de la Coldplay învață ceva.
Daca nu, le propun un concert în Donbass, iar în numele diversității culturale să invite un cântător de kalinka pe scenă.
Și apoi cu toții să ‘feel the love in the air tonight’, vorba lu’ Phill Collins.

Apropo de bune intenții, se pare ca firma care se ocupa de organizare era perfect conștientă de riscul împingerii în față a unui artist, cum să zic – controversat. Dar de dragul musai promovării, everything’s possible. Inclusiv acceptarea faptului că o să iasă urât. Pentru plătitorii de bilet, pentru Coldplay și Chris Martin. Păcat.

Dar, punct ochit punct lovit. Babasha promovat la greu, lumea se zburlește pe Facebook, banul intră în cont. Cineva a învățat bine lecția cu divide et impera. A rezultat un imens linkbait la care au pus mulți botul. Unii neîntrebați, alții de pe state de plată. Asta-i.

UPDATE. Într-un superb exercițiu de manipulare „made by the book” Chris Martin revine cu numitul Babasha și-l readuce pe scenă, de data asta în triumful galeriei. Și o lecție pentru politicieni, așa se face băieți dacă doriți voturi. Luați notițe.