• Europa, confruntându-se cu retragerea treptată a Americii din rolul său de protector, își dezvoltă rapid industria de apărare pentru a atinge autonomia strategică.
• Aceasta include investiții masive în armament și tehnologii avansate precum rachete și sisteme de telecomunicații.
• Schimbările din Europa au loc în contextul unei competiții internaționale acerbe, cu puteri precum China și Rusia care își întăresc capacitățile militare și spațiale.

Adică după cum ziceau romanii – dacă vrei pace pregătește-te de război.
Despre ce se întâmplă în momentul ăsta în Europa și industria de război. Pentru foarte mult timp, Europa s-a bazat pe America, că va fi apărată. America a făcut semnificativi pași înapoi și Trump în momentul ăsta, de fapt, profită la greu, practic „mulge” Europa cu totul.

Retragerea treptată a Americii din rolul său tradițional de „polițist global”, accentuată de politicile primei administrații Trump și continuată sub forma unei abordări mult mai selective a angajamentelor internaționale de către curenta administrație, a creat un vid de securitate pe care Europa se străduiește să-l umple. Această schimbare de paradigmă a catalizat o renaștere a industriei de apărare europene.

Dar nu fără un preț. America vinde gaz, vinde de toate, și mai dă și cu tarife peste Europa. Dar fabricile de armament din Europa și-au mărit capacitatea de trei ori și altele se reconfigurează pe profil de armament. De ce? Pentru a pune o bază solidă a ceea ce reprezintă, de fapt, industria de război cu totul.

Conform unui raport recent al Institutului European pentru Studii de Securitate (EUISS), capacitatea de producție a fabricilor de armament din Europa s-a triplat în ultimii trei ani. Mai mult, se observă o creștere semnificativă a investițiilor în noi facilități de producție în diverse țări membre UE. Această expansiune nu se limitează doar la armament convențional, ci include și tehnologii avansate precum sisteme de rachete, drone și echipamente de război electronic.

Se investește foarte mult, atenție, în telecomunicații de război. E foarte interesant și în sateliți proprii, pentru că Europa nu prea are sateliți proprii și are o problemă cu telecomunicațiile. În domeniu prima lume este Rusia, a doua este America, probabil și China acum îi ajunge de lună cu foarte mulți sateliți lansați.

Marile puteri globale și-au consolidat deja pozițiile militar-industriale. China, de exemplu, a dezvoltat rapid atât capacitățile sale navale, cât și cele spațiale. Potrivit unui raport al Departamentului de Apărare al SUA, flota navală chineză depășește numeric flota SUA, în timp ce capacitatea șantierelor navale chinezești este de peste 200(!) de ori mai mare decât cea a omologilor americani. În domeniul spațial, China a lansat recent sistemul de sateliți Guowang, care rivalizează cu Starlink al SpaceX.

Rusia, cu experiența sa vastă în domeniul spațial, menține o rețea complexă de sateliți care acoperă diferite orbite, de la cele joase la cele geostaționare, oferindu-i capacități de comunicații și supraveghere pe distanțe mari.

Deci, pe scurt, Europa se trezește brusc că trebuie să-și asigure o „autonomie strategică„, adică să învețe să se apere singură – sau măcar să dea impresia că o poate face. O adevărată revoluție în lumea militară, nu-i așa? Acum rămâne de văzut dacă toată această înarmare va conduce la o mai mare stabilitate globală sau, dimpotrivă, la o escaladare periculoasă a tensiunilor.

Așa arată evoluția industriei europene în momentul ăsta și acolo se îndreaptă cea mai mare parte din banii europeni, pe lângă cei folosiți pentru sprijinul Ucrainei.