Experimentul ‘Universe 25’ este unul dintre cele mai tulburătoare studii din istoria științei, realizat de cercetătorul american John Calhoun între 1958 și 1962.

Calhoun a creat un mediu ideal pentru șoareci, numit „Paradisul Șoarecilor”, cu hrană, apă și spațiu abundent, pentru a studia dinamica socială a unei populații în creștere. Inițial, colonia a prosperat, dar după 317 zile, creșterea populației a început să stagneze. La atingerea a 600 de șoareci, au apărut probleme sociale grave: s-au stabilit ierarhii, cei mai puternici indivizi au început să atace alții, iar comportamente agresive și neadaptative au apărut, precum violența între femele și lipsa de interes reproductiv la masculi.

Pe măsură ce populația de șoareci creștea, în ciuda resurselor abundente, comportamentele lor sociale au început să se deterioreze. Au apărut fenomene precum:

1. Supraaglomerarea: A dus la stres și competiție pentru spațiu.
2. Deteriorarea interacțiunilor sociale: A crescut agresivitatea, comportamentul anormal și dezorganizarea socială.
3. Reducerea natalității: Puii erau neîngrijiți corespunzător, iar ratele de reproducere au scăzut.
4. Apariția „frumoșilor”: Unii șoareci masculi se izolau pentru a evita conflictele, îngrijindu-se doar de aspectul lor, fără a se angaja în activități normale ale coloniei.

Pe măsură ce masculii pasivi, non-reproductivi (șoarecii frumoși) au dominat (manosfera, sună cunoscut?) , rata de naștere a scăzut dramatic, mortalitatea juvenilă a ajuns la 100%, iar colonia a decăzut în canibalism și homosexualitate.

În final, populația a intrat în declin și a ajuns la extincție, chiar dacă resursele nu s-au epuizat niciodată. Experimentul a fost interpretat ca un avertisment asupra pericolelor supraaglomerării, supraabundenței de resurse și efectelor acesteia asupra comportamentului social. De-a lungul timpului, „Universe 25” a fost folosit ca analogie pentru a discuta despre societatea umană și factorii de stres urbanizați.

Experimentul a fost repetat de 25 de ori, de fiecare dată cu rezultate similare, și a fost folosit pentru modelarea studiului colapsului social și a sociologiei urbane.

În concluzie, se pare ca o comunitate care o duce prea bine e sortită eșecului. Din fericire pentru orice aglomerare de fiinte vii, există un antidot. Darwin rules 🙂 Iar pentru omenire (sau cel puțin o bună parte) se pare că antidotul este războiul. Asta-i.