Pe trimestrul I din 2025, costurile cu asistența socială și salariile bugetarilor reprezintă 88,55% din toate veniturile fiscale ale statului român, prin asistență socială înțelegând pensii plus asistența socială propriu-zisă. Dacă mai adaugi cheltuielile cu dobânzile datorate împrumuturilor anterioare, ajungi la 100%.

Și GATA cu banii produși pe plaiuri mioritice. Restul, cheltuieli pentru investiții, cheltuieli pentru funcționarea statului, instituții, spitale, medicamente, un algocalmin ceva, armată, niște puști și gloanțe, curent și gaz de căldură iarna, bani pentru copii, ceva rezerve pentru vreo nenorocire gen Praid, totul, totul pe bani luați pe DATORIE. Cu dobânzi din ce în ce mai mari.

Noroc cu amărâții ăia de bani din PNRR de la Europa, aia care vrea să ne facă colonie. Și cum liderii României nu prea se înghesuie la reforme, nici banii ăia nu mai vin. Pierdem miliarde.
Apropo de dobînzi, in trei ani au crescut de la două, la douăsprezece miliarde. Mulțumim guvernare stabilă PSD + PNL!

Noroc cu Nicușor. Deocamdată. Altfel, faliment scrie pe România și mândrii geto-daci muritori de foame vor fi. Nu toți. Aia mai șmecheri se vor descurca, care pe unde au conturi doldora de euro. Majoritatea fraierilor rămân să plătească oalele sparte. În kibbutzurile lui Georgescu. Apă, hrană, energie. Apă de la ploaie, hrană de la mama natură, energie în zilele cu soare.

Concluzia? Cine cheltuiește mai mult decât câștigă, n-are în casă mamăligă. Unde s-au dus banii? Ciolacu, Ciucă &Co ar trebui să spună. Dar – we’ll never know – de asta sunt aproape sigur.
Pe vremuri era un banc: ce e mic, negru și bate la ușă? Răspuns corect: viitorul.
În ceasul al doisprezecelea să sperăm că totuși nu.