Coreea de Nord este exemplul suprem de cinism geopolitic. O întreagă dinastie reușește să țină în șah marile puteri ale lumii dintr-un singur motiv: posedă „Bomba”. Deși discursul public îi pictează adesea pe liderii de la Phenian drept „nebuni” care își înfometează poporul, realitatea de sub masca propagandei este de o raționalitate rece.
Fără arsenalul nuclear, regimul Kim ar fi fost, cel mai probabil, o notă de subsol în manualele de istorie, similar cu cel al lui Gaddafi în Libia. Astăzi, însă, nimeni nu își permite să „nu dea doi bani pe ei”. Șantajul lor nu este o patologie, ci o strategie de supraviețuire validată de istoria recentă.
Dacă vrei să înțelegi de ce statele se bat astăzi pentru uraniu îmbogățit, privește spre Ucraina. În 1994, Kievul a făcut un gest de o noblețe care s-a dovedit a fi sinucigașă: a renunțat la al treilea cel mai mare arsenal nuclear al planetei în schimbul unor promisiuni de securitate (Memorandumul de la Budapesta).
Astăzi, tancurile rusești de pe pământ ucrainean sunt dovada vie că, în geopolitică, o promisiune pe hârtie valorează mai puțin decât un focos activ. Lecția este amară și clară pentru orice dictator sau lider democrat deopotrivă: dacă Ucraina păstra măcar o fracțiune din acele rachete, harta Europei de Est ar fi arătat astăzi cu totul altfel.
În Orientul Mijlociu, situația capătă nuanțe tragice. Avem, pe de o parte, măreția culturii persane – o civilizație care a dat lumii poezie, matematică și filosofie – și, de cealaltă parte, un regim fundamentalist al cărui ecou zilnic este „Moarte Americii” și „Moarte Israelului”.
Occidentul se află într-un echilibru precar: cum să respecți un popor și o istorie, blocând în același timp accesul unei teocrații radicale la butonul roșu? Proliferarea nucleară în Iran nu ar fi doar o problemă locală, ci ar declanșa o cursă a înarmării în toată regiunea, transformând „butoiul cu pulbere” într-unul cu plutoniu.
Se spune că odată deschisă cutia Pandorei nu mai poate fi închisă la loc. Și nici deja obținut focul lui Prometeu, nu îl mai poate fi returnat. Este o realitate tehnologică și psihologică. Arma nucleară garantează că regimul tău nu va fi schimbat forțat din exterior.
Concluzia este pe cât de simplă, pe atât de terifiantă: Trăim într-o perioadă în care descurajarea nucleară a încetat să mai fie un concept de Război Rece și a devenit o necesitate tactică.
Dar atenție la nuanțe: „Umbrela nucleară” nu înseamnă doar distrugere totală. Așa cum Franța își modernizează flota de Rafale cu rachete ASMP-A pentru un „ultim avertisment”, posesia bombei nu este despre a o folosi, ci despre a te asigura că nimeni nu îndrăznește să te forțeze să o faci.
Într-o lume în care „cine are forța are dreptatea”, întrebarea nu mai este de ce vor acești lideri bomba, ci cine va mai avea curajul să le-o ceară înapoi după experiența Ucrainei. Profeția este sumbră: suntem martorii sfârșitului erei dezarmării și începutul unei noi epoci a realismului atomic, unde singura regulă care contează este raza de acțiune a rachetei din buncăr.
Informațiile furnizate pe startmedia au un scop informativ general și sunt furnizate fără nicio declarație sau garanție de niciun fel, expresă sau implicită, cu privire la caracterul complet, acuratețea, fiabilitatea, caracterul adecvat sau disponibilitatea informațiilor, produselor, serviciilor sau conexe.
Conținutul prezentat în secțiunea `Excepția StartMedia` este o opinie și reflectă doar părerea autorului relativ la subiect.
Grafica conținută pe site este destinată utilizării în scopuri informative și nu trebuie interpretată ca fiind o garanție a caracteristicilor produselor sau serviciilor prezentate. Orice încredere acordată acestor informații se face pe propriul risc al utilizatorului. În niciun caz, startmedia nu va fi răspunzătoare pentru nicio pierdere sau daune, inclusiv, fără limitare, pierderi sau daune indirecte sau consecutive sau orice pierdere sau daune care decurg din pierderea de date sau profituri rezultate din sau în legătură cu utilizarea acestui site web.
Copyright @StartMedia 2025