Filmele horror cu monștrii îngrozitori se bucură de un incontestabil succes. Deși mulți le detestă, există un segment cel puțin la fel de larg care le vizionează cu aviditate. De ce ? Iată câteva explicații:

1. Fascinația pentru necunoscut: Oamenii sunt adesea atrași de lucrurile pe care nu le înțeleg complet sau care sunt diferite de realitatea cotidiană. Monștrii reprezintă o întruchipare a fricii de necunoscut.
2. Adrenalina: Filmele horror oferă o doză de adrenalină și excitare datorită fricii și tensiunii pe care o induc. Acest tip de experiență poate fi captivant pentru mulți spectatori..
3. Evadare din realitate: Vizionarea acestor filme poate oferi o evadare din rutina zilnică și greutățile vieții reale. Este o modalitate de a explora frici într-un mediu controlat și sigur.
4. Impactul vizual și efectele speciale: Producția modernă de filme oferă efecte speciale impresionante, care pot aduce la viață cele mai imaginative creaturi și scenarii, captivând astfel publicul.

Trecem in revista cinci exemple de filme iconice care au facut scoala si au dat tonul in acest gen. De remarcat ca aproape toate nu prea beneficiaza de efecte speciale de grafica digitala ci mai degraba se bazeaza pe maiestria regizorala de a construi atmosfera de tensionata, de groaza a storyboard-ului.

The Thing (Creatura) din filmul „The Thing” (1984)

În 1982 apare filmul The Thing în regia lui John Carpenter. Faptele pe scurt: O echipă de cercetători în Antarctica descoperă un organism extraterestru parazit care poate să imite perfect organismele pe care le consumă și să le transforme. Una dintre cele mai memorabile forme pe care le ia monstrul în film este cea a „Blair-Thing”, o amalgamare grosolană a biologului Blair (Wilford Brimley) și a comandantului stației, MT. Garry (Donald Moffat).

Această formă finală are o pereche de fălci uriașe atașate de partea laterală a capului lui Blair, un braț suplimentar, tentacule multiple în loc de picioare și o formă de câine proeminentă care iese din piept. Efectele creaturii rămân o minune, deoarece extratereștrii paraziți se transformă și se dezvoltă de la un om de știință ingurgitat la altul într-un amalgam de efecte speciale cu adevărat înfiorătoare, obsesiv fascinante, de școală veche, pentru că atunci efectele CGI erau cam necunoscute.

Chiar dacă creatura a devenit unul dintre cei mai înfricoșători monștri din filmele de groază, artistul de storyboard Mike Ploog a conceput o versiune mult mai înfricoșătoare a amestecului grotesc. Reprezentarea lui Ploog a monstrului avea jumătatea superioară a corpului lui Garry călare pe o versiune asemănătoare unui păianjen a lui Blair, care avea numeroase tentacule care ieșeau din stomacul lui umflat și, probabil, din spate.

The Thing, cu al său personaj monstruos, este unul dintre cele mai tensionate și zguduitoare filme de groază SF realizate vreodată, datorită în mare parte premisei despre o creatură extraterestră care poate imita alte ființe organice și își poate asuma forma, aspectul și manierele. Filmul a făcut o treabă excelentă folosind frica și paranoia ca mijloc de a conduce povestea, deoarece nimeni nu știa pe cine uzurpa The Thing la un moment dat.

vezi detalii

Alien (Xenomorf) din filmul „Alien” (1979)

Filmului lui Ridley Scott urmărește echipajul unei nave spațiale care descoperă un extraterestru mortal pe o planetă izolată. Xenomorful are un corp lung, subțire, cu o carapace neagră și o gură plină de dinți ascuțiți. Vânează și ucide membrii echipajului, devenind o amenințare letală. Se reproduce brutal prin implantarea embrionilor în gazde.

Totul începe cu un ou aparent inofensiv, care ascunde un pericol mortal, gata să explodeze violent la cea mai mică atingere. Urmează „facehugger-ul”, un parazit care se atașează de victimă, implantând un embrion și alterând genetic gazda.

Noul născut își face apariția într-un mod brutal, sfâșiind corpul gazdei. Chiar și în stadiile incipiente, creatura e capabilă să secrete acid coroziv, crescând rapid și devenind o amenințare letală.

Forma adultă este un prădător formidabil, capabil să decimeze echipajul unei nave spațiale în timp record. În vârful ierarhiei stă Regina, o mașinărie de reproducere care poate genera mii de ouă, având potențialul de a distruge civilizații întregi.

Fiecare aspect al anatomiei sale – de la gheare și colți la sângele acid – este conceput ca o armă mortală. Această creație a artistului dement – zic unii, H.R. Giger, este adusă la viață de Ridley Scott și ulterior de James Cameron și a dat naștere unor coșmaruri pe care publicul nici nu știa că le poate avea.

vezi detalii

Pale Man din filmul „Pan’s Labyrinth” (2006)

„Acestea sunt vremurile Omului Palid”, a scris pe Twitter Guillermo del Toro despre creația sa monstruoasă în 2017. Filmul este Pan’s Labyrinth, un film-metaforă în care acțiunea se întâmplă în 1944, în Spania falangistă, unde o fată, Ofelia, fascinată de basme, este trimisă împreună cu mama ei însărcinată să locuiască cu noul ei tată vitreg, un căpitan nemilos al armatei spaniole. În timpul nopții, ea întâlnește o zână care o duce la un faun bătrân din centrul labirintului. El îi spune că este o prințesă, dar trebuie să-și dovedească regalitatea supraviețuind la trei sarcini înfiorătoare. Dacă eșuează, nu se va dovedi niciodată că este adevărata prințesă și nu-și va mai vedea niciodată adevăratul ei tată, regele. În a doua sarcină, ea trebuie să recupereze un pumnal din vizuina unei creaturi terifiante cunoscute sub numele de Omul Palid.

Această entitate sinistră, renumită pentru apetitul său pentru copii, este inițial descoperită de Ofelia într-o stare de somn profund. În ciuda avertismentului explicit al faunului de a nu se atinge de mâncarea creaturii, Ofelia cedează tentației, declanșând astfel trezirea Omului Palid.

Într-o demonstrație brutală a naturii sale feroce, monstrul devorează două dintre zânele însoțitoare ale Ofeliei, înainte de a se lansa în urmărirea protagonistei. Prin noroc și ingeniozitate, Ofelia reușește să scape din această situație aparent fără ieșire.

Ceea ce face din Omul Palid o creație atât de tulburătoare este anatomia sa neobișnuită. Lipsit de ochi în locurile convenționale, această creatură are capacitatea macabră de a-și insera globii oculari în palmele mâinilor atunci când dorește să perceapă lumea vizual. Această trăsătură unică amplifică semnificativ senzația de groază și dezorientare asociată cu această entitate.

vezi detalii

Monștrii din filmul „A quiet place” (2016)

Filmul prezintă o lume post-apocaliptică dominată de o amenințare extraterestră letală. Aceste creaturi, dotate cu o capacitate auditivă extraordinară, au adus omenirea în pragul extincției. Monstrii sunt extraterestri cu corpuri blindate și auzul super-sensibil, dar nu pot vedea.

În acest peisaj ostil, familia Abbott a dezvoltat o strategie de supraviețuire bazată pe tăcere absolută. Ei și-au adaptat întregul mod de viață pentru a minimiza producerea oricărui sunet, creând astfel un echilibru precar între viață și moarte.

Însă, situația lor deja fragilă este pusă la încercare odată cu vestea că un nou membru al familiei este pe cale să se nască. Perspectiva unui copil mic, incapabil să înțeleagă necesitatea tăcerii, amenință să distrugă pacea relativă pe care familia a reușit să o mențină.Acest scenariu amplifică dramatic miza supraviețuirii, transformând fiecare moment de liniște într-o luptă intensă pentru păstrarea vieții.

vezi detalii

Hellraiser din filmul „Hellraiser” (1987)

Cel care se ridică din iad – Seria „Hellraiser” se remarcă prin imagini grotesti, șocante, dar nimic nu s-a dovedit mai memorabil decât Pinhead, un personaj interdimensional cu o înfățișare macabră, asemănătoare unei perne de ace. Deși inițial conceput de regizorul Clive Barker ca un simplu purtător de cuvânt al cenobitilor – ființe sadomasochiste care străbat timp și spațiu în căutarea sufletelor de torturat – Pinhead, monstruozitatea principală, a ajuns să domine franciza.

Interpretarea magistrală a actorului britanic Doug Bradley a conferit personajului o prezență autoritară, aproape shakespeariana. Pinhead poate fi văzut ca un Freddy Krueger al universului BDSM, un demon filozof care își asezonează actele de cruzime cu aforisme precum „Fără lacrimi, te rog. E o risipă de suferință”.

În primul film, Pinhead a fost prezentat ca o entitate misterioasă și înspăimântătoare, combinând brutalitatea nemiloasă cu un șarm sinistru. Această combinație unică de trăsături l-a transformat rapid într-un favorit al fanilor, depășind intențiile inițiale ale creatorului său.

Evoluția lui Pinhead de la un personaj secundar la icoana francizei demonstrează puterea unei creații bine realizate de a captiva imaginația publicului, chiar și în contextul unui gen deja plin de imagini șocante.

vezi detalii