Conform unei evaluări recente a Agenției de Informații a Apărării (DIA) a Pentagonului, Rusia își extinde arsenalul nuclear prin introducerea de noi rachete aer-aer cu capacitate nucleară. Această informație, care face parte dintr-o extindere mai largă a forțelor nucleare rusești, a fost dezvăluită în raportul neclasificat al DIA intitulat „Evaluarea amenințărilor la nivel mondial din 2025”, prezentat Subcomitetului pentru Forțe Armate al Camerei Reprezentanților din Statele Unite.

Deși rachetele aer-aer cu încărcătură nucleară au făcut parte din arsenalul Uniunii Sovietice în perioada Războiului Rece, statutul lor actual în cadrul Forțelor Aerospațiale Ruse (VKS) era până acum neclar. Această dezvăluire aduce astfel informații noi și semnificative despre capabilitățile militare actuale ale Rusiei.

Experții, inclusiv Hans Kristensen, directorul Proiectului de Informații Nucleare din cadrul Federației Oamenilor de Știință Americani (FAS), sugerează că noua armă menționată ar putea fi o versiune a rachetei R-37M, cunoscută de NATO sub numele de AA-13 Axehead. Aceasta este o rachetă aer-aer cu rază foarte lungă de acțiune, dezvoltată inițial pentru interceptorul greu MiG-31 Foxhound.

Raportul DIA oferă detalii suplimentare despre arsenalul nuclear rusesc, menționând că Rusia deține probabil un stoc de aproximativ 1.550 de focoase strategice desfășurate și până la 2.000 de focoase nestrategice. De asemenea, se evidențiază amplasarea de rachete și aeronave cu capacitate nucleară în Belarus, un aliat apropiat al Rusiei.

În contextul conflictului din Ucraina, raportul abordează și utilizarea de către Rusia a retoricii legate de arme nucleare și a exercițiilor militare. Cu toate acestea, DIA consideră „foarte puțin probabil” ca Moscova să folosească arme nucleare în acest conflict, cu excepția cazului în care conducerea rusă ar considera că se confruntă cu o amenințare existențială la adresa regimului.

Raportul menționează, de asemenea, probabila extindere de către Rusia a programelor sale de război chimic și biologic, deși nu oferă detalii specifice despre aceste programe.

Referitor la R-37M, aceasta este o rachetă dezvoltată de biroul de proiectare Vympel. Inițial concepută pentru MiG-31, a fost ulterior adoptată pentru avioanele de vânătoare multirol Su-30SM și Su-35S Flanker, precum și pentru avionul de vânătoare stealth Su-57 Felon. Racheta a reprezentat o amenințare semnificativă pentru operațiunile aeriene ucrainene în conflictul actual.

Istoricul dezvoltării R-37M include:

• Prima lansare a versiunii originale (Izdeliye 610) de pe un MiG-31M în 1993
• Anularea inițială a programului după destrămarea URSS
• Reluarea dezvoltării la începutul anilor 2000, odată cu modernizarea MiG-31 la standardul BM
• Prima lansare a versiunii îmbunătățite R-37M (izdeliye 610M) în 2011
• Finalizarea testelor de serviciu în 2014 și intrarea în producție
• Începerea livrărilor către prima unitate operațională în 2018

R-37M are o greutate de 500 kg și o lungime de 4 metri, fiind proiectată pentru a ataca ținte la distanțe foarte mari. Se crede că ar putea fi optimă pentru a transporta o încărcătură nucleară de mici dimensiuni, datorită mărimii și capacității sale.

Această dezvoltare a unei versiuni nucleare a R-37M se încadrează în strategia mai largă a Rusiei de modernizare și diversificare a arsenalului său nuclear. Strategia include dezvoltarea de noi sisteme de livrare, cum ar fi racheta hipersonică Avangard și torpila cu propulsie nucleară Poseidon.

Implicațiile strategice ale acestei noi capacități sunt semnificative:

1. Creșterea capacității de descurajare: Prezența rachetelor aer-aer cu încărcătură nucleară ar putea spori capacitatea Rusiei de a descuraja potențiali adversari, în special în scenarii de conflict aerian.
2. Complicarea calculelor strategice: Introducerea acestor arme adaugă un nou nivel de complexitate în planificarea militară și în evaluarea amenințărilor, atât pentru Rusia, cât și pentru potențialii săi adversari.
3. Impactul asupra doctrinei militare: Existența acestor arme ar putea influența doctrina militară rusă, în special în ceea ce privește apărarea spațiului aerian și operațiunile ofensive.
4. Provocări pentru controlul armamentului: Noile capabilități pot complica negocierile viitoare privind controlul armamentului și pot pune sub semnul întrebării acordurile existente.
5. Reacții internaționale: Dezvăluirea acestei informații ar putea duce la reacții diplomatice și potențiale ajustări ale politicilor de securitate ale altor țări.

Experții militari și analiștii de securitate vor continua să monitorizeze îndeaproape evoluțiile în acest domeniu, evaluând implicațiile pe termen lung ale acestei noi capacități pentru echilibrul strategic global și stabilitatea regională.

Este important de menționat că, deși această informație provine dintr-un raport al DIA, detaliile exacte despre capabilitățile și intențiile Rusiei rămân în mare parte clasificate. Evaluările publice se bazează adesea pe informații limitate și pot fi supuse revizuirii pe măsură ce devin disponibile noi date.

În plus, contextul geopolitic actual, marcat de tensiuni crescute între Rusia și Occident, face ca aceste dezvoltări să fie urmărite cu o atenție deosebită de către comunitatea internațională. Reacțiile și potențialele contramăsuri ale altor puteri nucleare, în special ale Statelor Unite și ale aliaților săi NATO, vor fi cruciale în determinarea impactului pe termen lung al acestei noi capabilități rusești asupra stabilității strategice globale.