fbpx
romanian_version
english version
german version
french version
italian version
hebrew version
Facebook
Twitter
Email

DOAR FAPTE. FĂRĂ COMENTARII.
Cu o singură excepție

Azi: 2024-11-10

Zece negri mititei

exceptia StartMedia

De fapt, nouă. Dacă cauți pe Wikipedia alegeri prezidențiale 2024 găsești nouă nume de candidați la președinția României. Între timp a mai apărut unul, Cristian Diaconescu. Dar din cei zece, doar patru contează, dacă ar fi sa aruncăm o privire pe sondajele care inundă media zilele astea. Geoană, Ciolacu, Ciucă, Lasconi.

Subiectiv, să-i luăm pe rând.

Mircea Geoană.

Mai curat, mai spălat, reșapat la NATO. Cu ștampila de prostănac pusă de Iliescu ștearsă. Oare? Lansat în campania electorală cu un clip à la Hollywood, a fost suficient să vorbească liber și în patru discursuri comite trei gafe. Fostul pesedist(?), omul fără însușiri Mircea Geoană, dovedește că limbajul de lemn se folosește pe scară largă și în cercuri mai rarefiate.

Pare a fi receptorul perfect al intereselor externe care înconjoară România. Interese atlantice, bineînțeles. Sigur, acest lucru nu este rău dacă știi cum să negociezi interesul național, să ai credibilitatea și carisma care să-ți permită să-ți impui punctul de vedere. Le are Mircea Geoană? Dincolo de spoiala dobândită la NATO, musafirul lui Vântu din 2009 nu prea.

Românii s-au ars odată cu Klaus Iohannis despre care au crezut că dacă are naționalitatea germană și vorbește nativ germană, atunci o să-i avem pe nemți la picioare. Și nici vorbă. Vulnerabil la ‘lebedele negre’ scoase din arhivele băieților deștepți, impresia subiectivă bineînțeles, ar fi că dacă ar câștiga Mircea Geoană am avea un președinte de carton. E drept, un carton cu sigla NATO pe el. O fi de bine, o fi de rău?

Marcel Ciolacu.

De eticheta de covrigar n-o să scape niciodată. Acum, dacă au avut un președinte cizmar, românii au experiență. Problema lui Ciolacu nu e expertiza lui în industria covrigilor, dar aceea că e un om mic. Nu ca statură, bineînțeles. Un fel de Dinu Păturică de Buzău care prin șmecherie (și asta e o abilitate) parvine politic pas cu pas și ajunge pe neștiute în frunte. Nu știi cum, numai te trezești cu el în prezidiu. Marcel Ciolacu nu e inteligent, e viclean. O viclenie rurală, parcă scoasă din Moromeții, mentalitate care-l trădează oricât de mult vorbește puțin 🙂 . Pe ideea că dacă taci, nimeni nu știe ce zace în tine. La întrebări abrupte se încurcă, chiar minte fără inspirație, slăbiciune pe care și-o tratează cu consilierii de rigoare.

N-are școală, mai degrabă are școala micului trafic în Turcia de după Revoluție. Bacalaureat mediocru, studii superioare anonime, pentru palmares. Pozează în om simplu, apropiat de popor, ceea ce nu-i prea dificil având în vedere că este chiar un om simplu. Și nu neapărat în sensul bun al cuvântului. Deși pare sfătos și imparțial, nu este de încredere. Încet, încet învață să mintă credibil. Deși în continuare dă impresia de făcătură. Livrează ceva ce în adîncurile lui nu este. Bun de președintele României? Nu prea, în afară de faptul că ne-ar plăcea să fim reprezentați la UE de un negustor. Sau un arendaș. Cu România luată în arendă.

În plus, o persoană care accede la funcția supremă în stat parcă n-ar trebui să ia lecții de economie sau limba engleză. Și nu știu de ce am senzația că încă mai buchisește și la bunele maniere la masă. Deci nu.

Nicolae Ciucă

Creația lui Klaus Iohannis. Cu o carieră ca o rachetă, Ciucă datorează totul președintelui Klaus. Cam jenant în primele apariții publice, cu un trac de adolescent atunci când trebuia să vorbească în public, inexplicabil la un om în vârstă și general de armată, în fine. Cu un discurs cam incoerent și plin de ăăăăă-uri, cu o vorbire liberă împiedicată și plină de platitudini. Fără propteaua Iohannis n-ar fi rezistat în fruntea PNL-ului nici o săptămână. Executantul perfect al președintelui.

Da, Ciucă este un om cumsecade, bun de administrator de bloc sau de viceprimar. Tolerant ca toți românii și cu inevitabilele probleme de parcurs: un plagiat, o mică mârșăvie în justiție, niște promisiuni călcate în picioare. Da’ cine-i perfect să arunce cu piatra? În dialog, reacție lentă, spontaneitate zero. Nu prea e în stare să mintă, se vede pe body language și în politică nu există mai mare handicap. Inspiră ceva din simpatia pentru broasca țestoasă în concurs cu Bugs Bunny din desenele animate de la Walt Disney.

În ultima perioadă, probabil sub influența consilierilor, se mișcă mai bine. Sau poate cine știe, se trezește. Președinte? Cum ar fi dacă, Doamne ferește, ne trezim în plin război cu rușii. Invazie, bombardamente, toate nenorocirile… Când ai nevoie de reacții rapide, hotărâri inspirate. Cred că ar fugi toți consilierii cu pamperșii după dânsul. Deci nu.

Elena Lasconi.

În fine o voce care nu produce spam. Deocamdată. Asta vine la pachet cu multe prostii debitate, prostii speculate urgent de ‘ticăloșiții’ discursurilor din studiouri. Marele atu și marea vulnerabilitate a lui Lasconi e că vorbește direct. Lucru care fie place, fie este detestat. Sigur, o oarecare experiență din televiziune ajută, Lasconi se mișcă dezinvolt, are cuvintele la purtător, chiar în fața întrebărilor incomode.

Pe trend crescător, începe să fie temută de adversari, dovadă fiind atacurile pe care adversari din umbră le tot aruncă în media. Atacuri cu reușite discutabile și curios, dar nu surprinzător, atacuri care vin chiar de la personaje din propriul partid. Oameni cărora sigur le strică ploile. Categorisită de unii drept o Șoșoacă mai spălată, în ciuda costumelor populare purtate cu obstinație, diferența este uriașă. Deși pândită de primejdia populismului ieftin, Lasconi rămâne o doamnă, pe când Șoșoacă e doar o țață abjectă.

Dar în lucrurile de bază, politică, are experiență zero, economie idem, militarie idem, în administrație ceva, dar o primărie de provincie nu e o țară. E drept, nici ceilalți candidați nu sunt genii în domeniile respective. Interesant, dacă Kamala câștigă, poate prin ricoșeu ar putea și Elena? O fi de bine? O fi de rău?

O mențiune despre Cristian Diaconescu. Fost ministru de justiție, fost ministru de externe, probabil cel mai pregătit și mai competent dintre toți. Din păcate necunoscut, fără un partid în spate și fără șanse. C’așa-i în România, n-avem nevoie de profesioniști.

Cam aceștia ar fi pretendenții principali. Gospoja Șoșoacă și agentul imobiliar George Simion nu se pun. Dar suntem doar în septembrie și jocurile se fac mai departe. Qui vivra verra.

UPDATE. După cum era de așteptat numarul ”negrilor” a crescut. Momentan sunt vreo doisprezece, și e de așteptat să crească. Probabil ”viitura” abia de acum începe. 🙂

Un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *