Nu pentru că ne-am îndrăgostit brusc de ucrainieni.
Dimpotrivă, resentimente au explodat pe ici pe colo. Criza cerealelor, bunaoară, bine instrumentată de știu ei cine. Sau disputa pe tema canalului Bâstroe. Sau naționaliștii de serviciu. Să ne amintim de declarația lui Putin din dimineața zilei de 22 februarie 2022. Cam ce voia țarul ? O nimica toată, România, Bulgaria, Cehia și restul afară din NATO și UE, țările baltice, Moldova back în mama Rusie, influența restabilită în Europa de Est, Uniunea Sovietica redivivus!
De atunci au trecut doi ani și lucrurile n-au evoluat după cum și-ar fi dorit respectivul. Din fericire pentru noi, altfel am fi putut ajunge un fel de Belarus, mai luminat poate, dar tot p-acolo… Nu mai e cazul, dar asta nu înseamnă ca agresivitatea Rusiei și a „acoperiților” ei din Uniunea Europeană nu reprezinta un pericol, chiar existențial pentru România. Cel puțin în forma în care se află acum.
Despre – politicos spus – răceala dintre noi și ruși am tot zis aici. Atâta rău cât ne-au făcut într-o jumătate de secol, nu ne-au făcut turcii în mai mult de jumătate de mileniu. Ne-au vrut pe toți bolșevici, după chipul și asemănarea lor. Ne-au atacat biserica și credința. Încă mai tragem ponoasele după poluarea morală și distrugerea valorilor spirituale și umane pe care au provocat-o. Și acum, dacă Ucraina ar redeveni gubernie, rușii ar ajunge din nou la granițele României.

Cam ce ar însemna asta pentru noi?

Pe plan politic
Cu tancurile rusești la frontiere, un partid de dreapta/stânga, nationalist nevoie mare, ceva gen AUR sau SOS ar fi impus printr-un război hibrid. Nu chiar ca pe Petru Groza in 1945, acum sunt alte mijloace. În frunte cu niște lideri mai de Doamne-ajută, nu caricaturi gen Simion sau Șoșoacă. Scenariu foarte probabil, avînd în vedere debandarda politica, coruptia partidelor și nulitatea flagrantă a actualilor lideri. Libertăți anulate, media cumparată sau prigonită, dupa caz (cam ca-n Ungaria, acum), ONG-uri inchise sau declarate agenți străini, critica la adresa regimului sugrumată economic sau mai rău trimisă dupa zăbrele. O clasă politică cu o limbă degrabă muncitoare la noii stăpâni. N-ar fi pentru prima oară în istoria României.

Și mai e ceva. Dacă privim în jur, cam toți vecinii noștri nu prea ni-s prieteni. Dimpotrivă. De pildă numai Victoraș Orban, care îl copiează pe Putin la pixel în ceea ce priveste tendințele revizioniste și de restaurație. Nimeni nu-l mai întreabă acum pe respectivul, ce căutau blindatele și batalioanele de geniu ungurești la granița cu Ucraina în dimineața zilei de 22 februarie?
Zice Tibor Benko, ministrul maghiar al apărării că musai ar fi trebuit să se apere de grupuri armate, care altfel ar fi intrat și manevrat în interiorul țării(!) Care grupuri, despre ce fel de armate e vorba? Ale cui? Ale ucrainienilor cu capitala sub atac? Ale rușilor ? (ha, ha) Imaginile din satelit ale aliaților arată cam altceva. Dar ne putem lămuri ușor dacă ne uitam la ce condiții pun ungurii pentru intrarea Ucrainei în Europa: un fel de co-guvernanță pentru întreaga regiune Zakarpattia!
Citez: clauze privind statutul teritoriilor istorice în care au trăit maghiarii din Ucraina, cu recunoașterea automată a tuturor așezărilor din Zakarpattia drept „tradițional maghiare”, chiar și acelea în care maghiarii nu au trăit niciodată istoric. (Transilvania, ochii cât ceapa!)
Gurile rele zic că în 1990 România a trecut razant pe lângă dezmembrare, și că numai focul din fosta Iugoslavie a făcut ca asta să nu se întâmple. Noi, stupid people, nu vom ști asta curând, da’ parcă totuși am dori să păstram România așa, dodoloață, cum am primit-o în gestiune.

Pe plan economic
Și așa o ducem cam prost. Cu un buget din care 80-90% se duce pe salarii, pensii și ajutoare sociale, restul e marja de manevră a guvernului. Care se bate cu cărămida-n piept că face cele mai mari investiții de la Noe încoace. De făcut face ceva, (inclusiv noi datorii 🙂 ) dar cu bani din PNRR, nu cu bani sănătoși din economie, face deci, dar cu bani primiți, parte moca, parte cu dobânzi mici de la coana Europa. Și nici pe ăia nu putem să-i luam pe toți, odată pentru că în schimbul lor mai trebuiesc făcute oarece reforme, apoi procentul de bani furați trebuie menținut în limite rezonabile, altfel vine Codruța Koveși peste noi și trebuie să-i dăm înapoi cu dobandă. Plus pușcăria aferentă. Și oamenii cu bani nu se înghesuie la noi. Ăia seriosi, că de țepari am avut parte destul. Infrastructură nu prea, legislație aiuristică, birocrație și corupție cât cuprinde. Vă închipuiți cum vor veni investitorii, noi cu Armata Roșie tropăind la graniță! Sau dacă totuși ne menținem politic cu aliații, vom fi linia întâi în cazul unui conflict NATO Rusia! Fără investitori, cu un deficit pe la 8% din PIB, fără investiții, cam ce fel reduceri de cheltuieli și câte impozite și taxe in plus ar trebui instituite pentru a reveni cât de cât pe linia de plutire? Ca să se mai uite cineva la noi, altfel dacăt cu fundu’ !

E important deci să existe o zonă tampon între noi și ruși, măcar pentru o iluzie de stabilitate. Și ciolovecii ținuți departe de gurile Dunarii!

Pe plan social
La noi mămăliga nu explodează. Sau dacă totuși o face, bubuie un pic, apoi se fâsie. Cam ca în 1989. Un regim de mână forte fie de dreapta, fie de stânga ar putea avea un strop de opoziție. La început. Până la primele arestări. Șicane la slujbă, șicane administrative, demonstrații împrăștiate de scutieri. Apoi liniște. Mentalul nostru colectiv nu se prea laudă cu mult spirit civic (merci Stalin!). Sau dacă totuși există, pare a fi mai degrabă de import. Avem exemple. Apoi conform tradiției strămoșești fiecare pe cont propriu. Unii colaboraționiști, alții fugari. Cei mai mulți cu capul plecat. Pe care, din înțelepciunea populară, toți o știm, sabia nu-l taie.

De asta Ucraina trebuie să reziste. Și noi s-o sprijinim, pentru că de fapt ne sprijinim pe noi. De la vechii romani, de unde ne tot lăudăm că ne tragem, ne-a rămas această zicere: ”amicus meus, inimicus inimici mei”, adică pentru cititorii necunoscători de latină, inamicul inamicului meu este prietenul meu.

Și până la urma urmei, Ucraina este țara agresată, sutele de civili uciși, copii, femei au fost ucrainieni. În ciuda faptului că mulți, inclusiv de-ai noștri, vor să ne convingă că albul e negru. Și că Putin are și el dreptatea lui. Dar nici o dreptate nu justifică crimele de război.
Datorăm adevărului aceasta atitudine.