Despre justiția română am mai scris aici. Intre timp se întâmplă lucruri. Judecătoarele ICCJ, Lia Savonea și Adriana Ispas dau explicații de ce au anulat condamnarea de 14 ani a beizadelei Iorgulescu pentru omor: nu a folosit mașina intenționat ca să ucidă, mașina a făcut-o, amu’ că el era beat sau drogat le volan cu aproape 200km/h, nu prea contează probabil intâmplător era și el p-acolo… și mai era și tare nefericit săracul, cum să-i distrugi viața?

Contează că ani buni respectivul se sustrage executarii pedepsei hotărâte anterior, când tot justiția decisese că e vinovat de omor? Poate fi inculpat pentru asta? Bună întrebare. Oricum nu mai contează. Decizia celor două judecătoare îi schimbă încadrarea de la omor, la cea de omor din culpă, așa cu vreo 7-8 ani mai puțin de pușcărie. Adică în traducere liberă, pușlamaua în loc să nu efectueze cei 14 ani primiți inițial, nu va executa (aproape sigur!) o pedeapsă lejeră cuprinsă între 2-7 ani. Super!

Între timp procesul Pascu tergiversează pe considerente de probe nerezolvate iar dosarul Revoluției se întoarce la origini. A câta oară? Nepoții noștri poate or apuca hotărârea finală. Probabila decizie: fapta nu există. Care faptă? păi, Revoluția bineînțeles… Curios aș fi să văd la cât va ajunge pensia unui magistrat atunci. Asta-i.