Chiar așa. Dacă mai era nevoie să constatăm adevarul statului eșuat, iată-l, în toată splendoarea(?) lui. Tragedia de la Colectiv s-a soldat cu 64 de victime. La nouă ani România poate trata doar max. zece cazuri simultane de mari arși, în caz de dezastru. Ceea ce ne aduce în minte afirmație ticăloasă a ministrului Sanătătii de atunci: „Avem de toate!”

Nu a lămurit însă cine are și ce. Dacă ar fi vorbit despre situația materială a colegilor de partid ar fi avut dreptate. Altfel… Oricum această atitudine de autosuficiență a împiedicat transferul la timp în străinătate al unor pacienți care ar fi putut fi salvați.

Doisprezece miniștri și interimari au fost la conducerea Ministerului Sănătății după incendiul din clubul Colectiv. Toți au promis centre pentru tratarea marilor arși, dar nimic….În ciuda angajamentelor făcute de autorități, România încă nu dispune de un spital specializat pentru tratarea pacienților cu arsuri grave. Inițial, planurile prevedeau construirea și operaționalizarea a trei centre dedicate în Timișoara, Târgu Mureș și București, dar aceste promisiuni nu s-au materializat.

În absența unor facilități adecvate la nivel național, țara continuă să fie nevoită să transfere anual zeci de pacienți cu arsuri severe către clinici din străinătate. Aceste transferuri implică costuri substanțiale pentru sistemul de sănătate românesc, ridicându-se la sute de mii de euro pe an.

Deci da, e campanie electorală în România, dar nu am auzit de nici un înscris în cursa pentru președenție să pomenească un cuvințel despre promisiunile ratate ale politicienilor și eșecul autorităților. Poate de jenă…

Oare ce-o fi în sufletele părinților și rudelor celor morți la Colectiv?