O anchetă realizată de „Reporter de Iași” dezvăluie unul dintre cele mai grave scandaluri legate de gestionarea fondurilor europene în România, în special în contextul implementării proiectelor finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). În cadrul acestei investigații, s-au descoperit practici suspecte în achiziția microbuzelor electrice destinată transportului școlar, care au dus la prejudicii financiare importante pentru statul român.

Conform datelor prezentate, microbuzele electrice, finanțate din fonduri europene, au fost cumpărate la prețuri extrem de supraevaluate, de multe ori de două sau trei ori față de valoarea de piață reală. În plus, o singură firmă a reușit să obțină peste jumătate din contractele atribuite în acest domeniu, ceea ce sugerează o posibilă monopolizare a procesului și eventuale favorizări.

Contextul investiției și disproporția dintre plan și realitate

Un fleac, 135 de milioane de euro
Ghidul solicitantului al PNRR estima pentru România o investiție de circa 250 de milioane de euro pentru achiziția a 3.200 de microbuzelor electrice, cu un cost mediu de 78.000 de euro per unitate. În realitate, însă, România a achiziționat doar aproximativ 1.300 de vehicule, plătind pentru fiecare între 200.000 și 262.000 de euro, adică aproape dublu față de estimările oficiale. Această diferență a generat o consumare excesivă de fonduri europene, cu prejudiciul estimat de Reporter de Iași la peste 135 de milioane de euro.

Detalii despre costurile de achiziție și modul în care s-au majorat prețurile

În lumea reală
Prețul unui microbuz electric Ford E-Transit, model preferat de majoritatea consiliilor județene, începe de la aproximativ 64.500 de euro fără TVA. Costurile pentru echiparea completă, inclusiv 16+1 locuri, sistem de climatizare și lift pentru persoane cu dizabilități, variază între 15.000 și 20.000 de euro, conform ofertelor oficiale ale companiilor românești de carosare. Astfel, un preț rezonabil pentru un astfel de microbuz ar fi în jur de 90.000-100.000 de euro.

Oltenii nu se lasă 🙂
Totuși, în județul Olt, același tip de microbuz a fost achiziționat cu 262.000 de euro, fără TVA, o diferență de peste 160.000 de euro față de prețul de piață. Acest excepțional de cost ridicat indică posibilitatea unei supraevaluări majore în procesul de achiziție publică.

Rolul companiei Aveuro Internațional și practici suspecte de licitație

În buna tradiție a fostului(?) baron
Firma Aveuro Internațional din Prahova, controlată de Vlad Papuc – fiul unui lider PNL local și apropiat de baronul Iulian Dumitrescu, a devenit principalul câștigător al licitațiilor din domeniu, câștigând peste 60% din contractele din mai multe județe, inclusiv Iași. În această regiune, compania a livrat cel puțin 26 de microbuze la un preț care depășește 200.000 de euro fiecare, fără TVA. În total, Aveuro a avut încheiate peste 35 de contracte în valoare totală de aproximativ 135 de milioane de euro.

Caracteristicile licitațiilor și modul de stabilire a prețurilor

Procedura clasică: măsluirea caietelor de sarcini pentru licitații
Investigația relevă că majoritatea licitațiilor au fost organizate după caiete de sarcini care impuneau limite stricte de lungime, de maxim 6,8 metri, limitând astfel concurența și favorizând un singur ofertant. În circa 90% din cazuri, licitațiile au avut o singură ofertă acceptată, celelalte fiind respinse ca neconforme. De asemenea, studiile de piață utilizate pentru justificarea prețurilor erau de fapt simple capturi de ecran de pe site-urile dealerilor și nu reflectau nevoile tehnice sau cerințele de carosare.

Diferite prețuri pentru același model

În numele diversității
Există diferențe semnificative de cost pentru același model de microbuz în diferite județe. Astfel, la Iași, o unitate a costat 202.800 de euro, fără TVA, în timp ce în Brașov, același model, cu aceleași dotări, a fost achiziționat cu aproximativ 150.000 de euro, diferența de preț între cele două achiziții fiind de circa 52.000 de euro per vehicul. Dacă această sumă ar fi fost folosită pentru cumpărarea unui număr suplimentar de microbuze – de aproximativ nouă unități – bugetul disponibil ar fi fost utilizat mult mai eficient, permitând acoperirea unei cote mai mari din nevoile de transport școlar.

Reacțiile persoanelor implicate și poziția oficială

Bla bla-ul oficial, praf în ochi pentru proști
Vlad Papuc, reprezentantul firmei Aveuro Internațional, nu a negat diferențele mari de preț și a răspuns reticent la întrebări, afirmând doar: „Doamne ajută! Nu comentez prețul,” ceea ce implică o acceptare tacită a acestei situații și, posibil, profituri de peste 100.000 de euro pe unitate, conform estimărilor independente.

Președintele Consiliului Județean Iași, Costel Alexe, a declarat că prețurile au rezultat în urma unor licitații publice și că orice comparație între ele trebuie făcută cu „onestitate și corectitudine”, fiind de fapt lipsit de o explicație clară pentru diferențele de prețuri.

Impactul asupra bugetului și asupra dezvoltării

Consecințe
Practici de acest tip au avut un impact semnificativ asupra finanțelor publice ale României. Din cauza supraevaluărilor și a procesului de achiziție contestabil, țara a cumpărat doar jumătate din numărul de microbuze proiectate pentru implementarea PNRR, ceea ce înseamnă o pierdere de peste 135 de milioane de euro. Acești bani, care putea fi direcționați către alte proiecte educaționale, de infrastructură sau de dezvoltare durabilă, au fost irosiți, iar situația a împiedicat asigurarea unui transport școlar modern și electric pentru mii de elevi din zonele rurale și defavorizate.

Revelațiile din ancheta de la „Reporter de Iași” indică existența unui sistem problematic și a unor practici de corupție și favoritism în achizițiile publice pentru microbuze electrice, care au generat prejudicii semnificative pentru bugetul național.
Întrebarea este: pînă cînd ?

La final o sugestie (gratis!) pentru organe

Puneți mâna și faceți un control la Aveuro Internațional. Vedeți și voi care fu sursa de unde provin microbuzele (sau filiera), că doar Aveuro nu fabrică microbuze. Mergeți pe fir, identificați prețul la producător, faceți o estimare a valorii de piață a tehnologiilor moderne adaugate ( Costel Alexe dixit 🙂 ) și iaca, aicea-i șmenul. Vedeți în buzunarele cui intră diferențele sau mai bine zis specula.
Hai, că nu-i greu.
Apoi identificați beneficiarii de sporuri de uzură pentru părțile moi, mari experți în achiziții și marketing de prin nenumăratele birouri guvernamentale. Și dați-le ocazia să-și manifeste talentele pe piața liberă!

Și n-ar strica și o privire aruncată către făcătorii caietului de sarcini a licitațiilor. Ia să vedem cum justifică câțiva centimetri scoaterea din concurs a 90% din potențialii ofertanți. Sfat: pentru evaluare alegeți un expert independent, nu un molfăitor de limbaj de lemn, asezonat cu bla-bla-uri tehnologice sforăitoare. Asta-i!