STENOGRAME
Z. M.: Vai de capul meu, mă, dar unde dracu’ s-au dus atâția bani, mă, Oana, mă?
Oana Oprea: Eh… în șifonierul Laurei (Vicol, n.red.), în mașinile lui Vlad, în bijuteriile tuturor!
Z. M.: Mă, dar atât de mulți?
Oana Oprea: Păi, mamă, calculează! Eu am luat atâta, ăla a luat atâta, treptat! În timp, salariile care au fost, Sanda casă, eu apartamente, Emanuel cu copiii, plimbări, vacanțe, petreceri, city break-uri, și d-alea cum se numesc…

Ok, deci la câteva luni bune de la declanșarea scandalului Nordis, autoritățile decid să facă ceva și declanșează ancheta. Cuplul Ciorbă-Vicol dă declarații în fața procurorilor, apar acuzații. Vreo 200 de milioane de euro luați de la fraieri și „investiți” în mașini, haine și huzur. Nu chiar toți, dar nici departe.

Câteva întrebări:

1. De ce a durat atât de mult – aproape cinci luni – până la declanșarea anchetei penale asupra conducerii Nordis?
2. De ce au fost ignorate nenumăratele reclamații ale clienților Nordis, inclusiv penale?
3. De ce controalele ANAF n-au sesizat scoaterea unor sume mari de bani din contabilitatea firmei sub motivații discutabile?
4. De ce băncile, respectiv Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, nu s-au autosesizat la mișcările unor sume uriașe de bani, fie prin casă, fie prin retrageri de la bancomate?

Și fapte

În data de 07/02/2025, Curtea de Apel București a luat o decizie importantă în cadrul Dosarului Nordis, acceptând propunerea procurorilor DIICOT privind măsurile preventive pentru mai mulți inculpați. Cazul implică persoane de interes public și figuri-cheie din grupul imobiliar Nordis.

Arestare preventivă pentru 30 de zile (05/02/2025 – 06/03/2025) pentru următorii: Laura Vicol – fost parlamentar PSD, avocată de profesie, Vladimir Ciorbă – soțul Laurei Vicol și acționar principal al Nordis, Gheorghe Poștoacă – acționar principal la Nordis, Florin Poștoacă – implicat în afacerile grupului Nordis, Nicolae Poștoacă – acționar și administrator la mai multe firme din grupul Nordis

Aceste persoane vor fi reținute în arest pentru o lună, perioadă în care ancheta va continua și se vor aduna probe suplimentare.

Arest la domiciliu pentru 30 de zile pentru: Sanda Răileanu – rol nespecificat în dosar, Oana Oprea – contabila grupului Nordis, Bogdan Șaitoș – acționar și administrator în cadrul Nordis

Acești inculpați vor rămâne la domiciliu sub supraveghere, fără a avea permisiunea de a părăsi locuința.

Control judiciar pentru 60 de zile:, Cristian Andrei – manager achiziții și director în cadrul Nordis, Gabriela Vasile – manager resurse umane la Nordis, George Ivan – rol nespecificat în dosar

Aceste persoane vor fi supuse unor restricții și obligații specifice, dar vor putea circula liber.

Instanța a impus restricții suplimentare, interzicând comunicarea între inculpații aflați în arest la domiciliu, precum și între aceștia și martorii din dosar. Această măsură are scopul de a preveni orice încercare de influențare a anchetei sau de coordonare a declarațiilor.

Deci, după patru luni de la declanșarea anchetei în rem, se fac percheziții la Nordis. Oare ce mai sperau să găsească procurorii? Nimic, bineînțeles. Probele deja existau și probabil procurorii știau asta. Dar nu contează, pentru că, după cum se prezintă justiția română, saga viitorului dosar Nordis ar putea liniștit să arate în felul următor:

Startul „fulminant”
Rechizitoriul făcut superficial, probabil împins de termene și presiune mediatică. În loc de 60 de zile, dosarul zace vreo 6-9 luni până ajunge în instanță. Între timp, arestările preventive se lungesc ca un elastic, transformând 60 de zile într-un maraton de 3 ani. Interesul presei scade exponențial, subiectul se afundă în neant.

Prima rundă în ring (instanța de fond)
După vreo 5 ani de tergiversări, amânări și expertize interminabile, vine prima sentință. Ciorbă și alți câțiva „grei” din Nordis primesc 10-12 ani, lumea aplaudă că „s-a făcut dreptate”. Restul scapă cu suspendare sau sunt achitați. Cât despre confiscări? Pentru că situația activelor imobiliare este neclară, confiscările se amână.

Runda secundă (apelul)
Încă 5 ani se scurg până se judecă apelul. Între timp, Ciorbă a împlinit 60 de ani, iar pedepsele se înjumătățesc ca prin minune. Execută poate o treime din pedeapsă, din care se scade preventivul. Laura Vicol, între timp liberă, se aliază politic cu Georgescu, că doar oportunismul n-are culoare și Nordis-ul este un produs exclusiv românesc.

Dansul recursurilor
Se pornește un carusel de recursuri și căi extraordinare de atac. Între timp, ICCJ scoate un RIL din joben, Curtea Constituțională mai dă o decizie „revoluționară”. Surpriză! Se constată că judecătorii care au dat mandatele de ascultare n-aveau roba regulamentară, deci jumătate din probe se duc pe apa sâmbetei. Bonus: se schimbă calculul prescripției, că de ce nu?

Punct și de la capăt
Hotărârea se casează și se trimite înapoi la instanța de fond. După trei ani de recurs. Motiv? Trebuie refăcută expertiza contabilă, documentele au fost întocmite cu un program pentru care expertul nu avea licența. Au trecut 15 ani, jumătate din păgubiți sunt fie morți, fie octogenari respectabili, inculpații risipiți și ei pe mapamond.

Epilog financiar
Banii? Rămân bine-mersi la „băieții deștepți”. Păgubiții? Rămân cu ochii în soare. ANAF-ul? Își ia țeapă că Nordis e în insolvență, radiat, iar administratorii n-au niciun bun pe numele lor.

Concluzie: După 20 de ani de procese, expertize, recursuri și reluări, justiția română își demonstrează din nou „eficiența”. Infractorii de lux își savurează averile la bătrânețe, statul se laudă cu „lupta anticorupție”, iar cetățeanul de rând aplaudă ca foca, că „s-a făcut dreptate”.

Morala? În România, justiția e oarbă, dar timpul e răbdător și banul e ager. Trăiască sistemul!

Variabila perturbatoare. Dacă extremiștii descălecători din daci vin la putere, s-ar putea ca lucrurile să meargă un pic mai repede. Clădirile rămase în construcție devin sedii pentru AUR, SOS, POT și, dacă mai rămâne vreo debara liberă, și pentru PSD. Iar restul populației nemembre de partid se va lua de mână cu palestinienii din Gaza, înspre fericitele oaze ale bunăstării și siguranței promise de marele Trump.

Între timp Ciolacu scoate din joben facturi după facturi după chitanțe. Și Grindeanu își plătește partea separat consumația la elegantele întâlniri cu soții Ciorbă. Pe care de altfel, abia îi cunoștea din vedere. Asta-i.

O ultimă zicere pentru cei care au scos din buzunar zeci de mii de euro pentru o promisiune, despre care nu aveau voie sa vorbească, clauza acceptată și semnată in contract: FRAIERILOR!