Pisica lui Schrödinger reprezintă un experiment mental renumit care demonstrează conceptul din fizica cuantică conform căruia particulele foarte mici pot fi în două stări simultan până în momentul în care sunt observate. Te provoacă să îți imaginezi o pisică într-o cutie alături de un mecanism care ar putea să o omoare. Până când nu verifici interiorul, pisica este simultan vie și moartă.. Despre principiile și paradoxurile mecanicii cuantice poți citi mai multe aici.

Într-o zi nu foarte diferită de altele, un fizician austriac pe nume Erwin Schrödinger se confrunta cu dilemele complexe ale mecanicii cuantice, acea ramură a fizicii care ne-a învățat că universul este mult mai ciudat și fascinant decât am fi putut vreodată imagina. În încercarea de a explica paradoxurile și misterele acestei lumi microscopice, Schrödinger a venit cu o idee ce avea să devină una dintre cele mai intrigante și discutate concepții din fizică: Pisica lui Schrödinger.

Istoricul și Contextul Pisicii Lui Schrödinger

În anii 1920 și 1930, fizicienii erau cufundați în descoperirea naturii electronilor, fotonilor și a altor particule subatomice. Unul dintre principiile fundamentale propuse de Niels Bohr și Werner Heisenberg a fost acela al suprapunerii cuantice, care afirmă că o particulă poate exista în mai multe stări simultan până când este observată. Bohr și contribuția sa de vârf în fizică, interpretarea Copenhaga, sugerau că realitatea la nivel cuantic nu este una fixă, ci depinde de observator.
Schrödinger, un inovator și un provocator al gândirii dominante, nu a fost complet satisfăcut de implicațiile filosofice ale acestei interpretări. Astfel, el a propus experimentul ipotetic cunoscut sub numele de „Pisica lui Schrödinger”, în 1935, pentru a arăta absurditatea ideii că ceva poate fi în mai multe stări simultan.

Experimentul Ipotetic: Pisica Într-o Cutie

Imaginați-vă: avem o pisică, o cutie opacă, un atom de substanță radioactivă, un detector de radiație și o fiolă de cianură. Toate acestea sunt plasate împreună într-o cutie sigilată. Dacă detectorul de radiație detectează dezintegrarea unui singur atom, declanșează spargerea fiolei de cianură, astfel ucigând pisica.

Conform legilor mecanicii cuantice și principiului suprapunerii, până când cineva deschide cutia și observă ce s-a întâmplat, pisica este în același timp vie și moartă. În momentul deschiderii cutiei, starea pisicii „colapsează” într-o stare definită – vie sau moartă.

Dezvoltarea și Importanța Conceptului

Experimentul pisicii are rolul de a sublinia natura paradoxală a mecanicii cuantice și de a ilustra dilemele filosofice asupra rolului observatorului în determinarea rezultatului unui fenomen cuantic. Conceptul a generat numeroase discuții și dezbateri filozofice și științifice de-a lungul decadelor, fiind considerat un simbol al complexității și misterului lumii cuantice.
Interesul pentru pisica lui Schrödinger nu s-a diminuat de-a lungul timpului. În fizica modernă, conceptul a fost extins și rafinat prin idei precum decoerența cuantică și interpretări alternative ale mecanicii cuantice, cum ar fi universalitatea stărilor multiple propusă de Hugh Everett în anii 1950, cunoscută drept interpretarea „multiplelor lumi”.

Comentariile și Reacțiile Fizicienilor Vremii

Fizicienii vremii au avut reacții variate la provocarea lui Schrödinger. Albert Einstein, de exemplu, a împărtășit scepticismul lui Schrödinger cu privire la interpretarea standard a mecanicii cuantice, celebrul său comentariu despre „Dumnezeu nu aruncă zaruri” sintetizând poziția sa asupra indeterminismului cuantic. Max Born, un alt pionier al mecanicii cuantice, deși nu a fost de acord cu toate implicațiile filosofice ale experimentului, a recunoscut valoarea sa ca un stimulent pentru reflecția critică.
În concluzie, pisica lui Schrödinger rămâne un simbol iconic al mecanicii cuantice, un exemplu viu al complexităților și paradoxurilor care ne provoacă gândirea și înțelegerea universului la nivel fundamental. Este o expresie al rațiunii într-un univers al incertitudinii, amintind tuturor de frumusețea stranie și profundă a realității cuantice. O poveste care continuă să ne captiveze imaginația, să ne incite curiozitatea și să ne amintească că, uneori, răspunsurile la cele mai mari mistere ale universului se găsesc în concepțiile cele mai nebunești și captivante.

Summa summarum, în lumea obiectelor mici fizica obisnuita nu funționează, sau mai bine zis funcționeaza altfel. Informații despre o particulă nu le putem avea altfel decât interacționând cu aceasta; or interacția îi modifică starea, ceea ce duce logic la imposibilitatea cunoașterii stării acesteia în afara interacției. Pisica nu nici vie nici moartă, până nu o vedem.