O fi de bine? o fi de rău? Oprește Israelul o viitoare putere nucleară scăpată de sub control?

„Operațiunea Leul Ascendent”, cum a numit-o Israelul, reprezintă un atac fără precedent asupra Iranului. Aceasta depășește ca amploare și ambiție orice confruntare anterioară, inclusiv schimburile de rachete și drone din anul trecut. Pentru Iran, este cel mai semnificativ atac pe teritoriul său de la războiul cu Irakul din 1980-1988.

În primele ore ale dimineții, Forțele Aeriene Israeliene au țintit nu doar facilități nucleare, ci și sisteme de apărare aeriană și baze de rachete balistice iraniene, diminuând astfel capacitatea de răspuns a Iranului.

Se presupune că rețeaua Mossad, serviciul de informații extern al Israelului, a contribuit la identificarea precisă a unor persoane cheie din conducerea militară și a unor oameni de știință din domeniul nuclear.

Printre victimele raportate se numără lideri importanți ai Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), inclusiv comandantul său suprem, șeful forțelor armate principale și cel al forțelor aeriene IRGC. Iran susține că cel puțin șase dintre oamenii săi de știință au fost uciși.

E limpede că Iranul a suferit o lovitură puternică în toată structura sa: militară, capacitate de atac și apărare, personal de top de comandă, informații. Israelul zice că a anihilat bună parte din capacitățile nucleare ale Iranului.

Așa o fi? Pentru că dacă nu, și Iranului îi mai rămâne suficientă capacitate de retaliere, inclusiv nucleară, s-ar putea ca omenirea să aibă o problemă. America zice prin președintele Trump că nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase, dar cine să o creadă? Ayatollahul ayatollahilor în niciun caz. Și escaladarea conflictului pare a fi inevitabilă.

Prin urmare, situația pare a fi ceva de genul „sau la bal, sau la spital”. Dacă Israelul nu pune definitiv, sau cel puțin pentru măcar o mai lungă perioadă de vreme, Iranul cu botul pe labe, riscul atragerii altor puteri în conflict este semnificativ.

Între timp, chiar în acest moment, Iranul lovește Israelul cu câteva sute de rachete balistice și drone pe care Iron Dome le doboară, majoritatea, dar NU pe toate. Câteva lovesc cartiere rezidențiale, clădiri civile în Tel Aviv și Ierusalim. 22 de răniți evrei până acum. Și zic iranienii și vreo două, trei avioane de vânătoare israeliene doborâte. Canalul 13 anunță o lovitură în apropierea sediului Ministerului Apărării din Israel din Tel Aviv, în timp ce Israel Hayom relatează că au căzut rachete în șapte zone din centrul țării. Deci și Israelul poate fi făcut să sângereze. Știrea e că din 150 de rachete, au trecut de Iron Dome undeva la 9-10 bucăți. Estimativ, Iranul ar dispune de aproape 3000 de rachete de toate felurile. Destul de multe. Proporțional, Israelul ar trebui să absoarbă undeva la 250-300 de lovituri directe. Hmm…

Bineînțeles, prețul petrolului explodează spre bucuria lui Putin. Și spre depresia bursei americane. Nici Trump nu cred că e prea bucuros. Aura lui de aducător de pace în lume se fleșcăiește pe zi ce trece. Paradoxal, pentru România, cel puțin pe termen scurt, veștile nu-s așa de rele. Pentru că baza de la Deveselu a fost construită chipurile să facă față rachetelor iraniene (sanchi, de fapt scopul ei a fost să doboare potențialele ICBM-uri rusești în prima fază a traiectoriei), acum iată poate chiar își intră în legenda pentru care a fost construită. Și șansele ca americanii să plece de la noi scad spre exponențial.

La final, un scenariu tulburător. Iranienii zic că și-au ascuns capabilitățile nucleare la 800 de metri în subteran. Dar dacă iranienii au acolo o bombă atomică funcțională? Intactă. Și dacă se decid să o folosească?

Atunci, CE URMEAZĂ?