
Escaladarea conflictului dintre Iran și Israel, dublată de jocurile de putere ale marilor actori precum SUA și China, depășește barierele geografice și se transformă într-o undă de șoc economică și socială resimțită direct la nivel micro.
De la prețul combustibilului la pompă, până la stabilitatea lanțurilor logistice și presiunea psihologică a „zgomotului” informațional, criza globală nu mai este doar un subiect de jurnal de știri, ci o realitate care ne dictează reziliența domestică.
Geopolitica la firul ierbii: De ce „departe” înseamnă „aici”
Deși Teheranul sau Tel Avivul par locații abstracte, economia modernă a anulat distanțele. Punctul critic de pe harta mondială este astăzi Strâmtoarea Hormuz. Prin acest canal îngust trece o treime din totalul petrolului transportat pe mare și volume masive de gaz natural lichefiat (LNG).
„Când tensiunea urcă, nu trebuie să se închidă nimic pentru ca totul să se scumpească”, este axioma după care funcționează piețele financiare. Simpla anticipare a unui blocaj activează modul defensiv al investitorilor, ceea ce se traduce instantaneu în costuri mai mari la raft, facturi la întreținere și o volatilitate crescută a monedelor naționale. Și iată, fluctuațiile prețului petrolului reflectă deja panica pieței. Brent a urcat cu peste 3 procente în ultimele ore, ajungând la 72-73 dolari/baril, pe fondul temerilor de blocare a strâmtorii Ormuz. Dacă escaladarea degenerează (așa cum amenință Teheranul) prețurile ar putea exploda spre 100-150 dolari, provocând inflație globală, recesiune și șocuri economice majore în Europa și Asia.
Axele Conectate: De la dronele Shahed la „zona gri” a Chinei
Conflictul nu se mai rezumă la gloanțe și bombe, ci la o interconectivitate tehnologică și logistică fără precedent. Iranul, acuzat constant că alimentează mașinăria de război a Rusiei cu drone Shahed, leagă ombilical frontul din Ucraina de instabilitatea din Orientul Mijlociu.
În paralel, analiștii avertizează asupra „zonei gri” exploatate de China. Prin flote de pescuit care acționează ca avanposturi strategice, Beijingul exercită o presiune metodică asupra rutelor comerciale, mutând granițele de facto fără a trage un singur foc de tun. Pentru cetățeanul de rând, aceste manevre înseamnă un singur lucru: rute de transport mai lungi, asigurări maritime mai scumpe și întârzieri în livrarea tehnologiei de bază.
Manual de supraviețuire civilă: Reziliență fără panică
Într-o lume în care marile puteri negociază exclusiv de pe poziții de forță, individul trebuie să își construiască propria strategie de stabilitate. Aceasta nu presupune pregătirea pentru apocalipsă, ci o conduită bazată pe luciditate și prevenție.
- Igienă Informațională: Limitați consumul de știri la 1-2 surse credibile pe zi. Consumul excesiv de știri negative produce reactivitate, nu pregătire.
- Planul de Reziliență Casnică: Asigurarea unei rezerve minime și a unor soluții de back-up (cum ar fi un powerbank încărcat sau provizii de bază) reduce anxietatea în cazul unor sincope logistice temporare.
- Gestiunea Bugetului: Într-o perioadă de volatilitate energetică, păstrarea unei plase de siguranță financiară este mai valoroasă decât achizițiile impulsive. Păstrați o sumă semnificaticativă în bani cash.
Comunitatea ca scut împotriva polarizării
Cea mai eficientă metodă de a destabiliza o societate este „tribalismul” — determinarea cetățenilor să se urce unii pe alții. În momente de criză, coeziunea locală devine o formă de apărare civilă modernă.
„Singur ești un punct. Împreună ești un sistem”, subliniază importanța asocierii umane simple. Discuția cu vecinii, sprijinul reciproc în comunitate și refuzul de a ceda etichetelor radicale online sunt pilonii care mențin echilibrul emoțional al unei națiuni.
Lumea se repoziționează, iar marea nu va fi mereu lină. În loc să ignore furtuna, strategia corectă este controlul propriei bărci: direcția, ritmul și oamenii pe care îi ținem aproape.
La moment
Ultimul obstacol in calea pacii
Ultimele
- Greu de dat înapoi: Prestigiul Americii versus spectrul unui conflict global
- Paradoxul Reînarmării: Cum a redevenit Germania cel mai mare arsenal al Europei și de ce se tem vecinii săi
- Greu de dat înapoi: Prestigiul Americii versus spectrul unui conflict global
- Paradoxul Reînarmării: Cum a redevenit Germania cel mai mare arsenal al Europei și de ce se tem vecinii săi
De bun simț
Oficial BNR, avertisment: „5 milioane de români vor munci până la 70 de ani din cauza pensiilor speciale”
Ca să știm, cine lucrează pentru cine și cât.
Numărul pensionarilor speciali a depășit 200.000, iar impactul financiar asupra bugetului se apropie de 1% din PIB.
„Nu mai este o joacă. Rezolvarea echilibrată a acestei situații ar avea nevoie de luciditate politică și, să spun o vorbă mare, bun simț. Dacă nu rezolvăm această situație spinoasă, vom avea o falie dramatică în mijlocul societății, pentru că 5 milioane de persoane vor munci până la 65–70 de ani, iar alții 200–250 de mii, poate și mai mulți în câţiva ani, vor duce un trai tihnit, de la o vârstă la care pot să se gândească să devină părinți. Aici nu mai este vorba doar de instituții extractive, ci și de fracturi sociale greu de surmontat”, a spus Eugen Rădulescu, oficial BNR.
de aici
Așa se întâmplă când minciuna are picioare scurte. Iată un video în care Dmitri Peskov respinge ideea că Rusia ar putea ataca vreodată o altă țară – cu doar câteva zile înainte ca Moscova să lanseze invazia pe scară largă a Ucrainei, în urmă cu patru ani.
Oare cine îi mai crede?
Și un articol publicat în scurta perioadă în care rușii aveau impresia că ocuparea Kievului e o simplă plimbare în parc. Cam asta ar fi vrut Ria Novosti să transmită dacă le-ar fi iesit pasiența cu ucrainienii – dar ce să vezi, ghinion 🙂 vezi aici , folosiți Google translate și citiți despre noua ordine mondială, Occidentul dezbinat, indiferența planetei și alte fantezii moi ale lui Putin.
Articolul a fost publicat când Moscova deborda de optimism vis-a-vis de succesul invaziei, și retras aproape instant după eșec, dar nu înainte de a fi înregistrat pe web.archive.org
🤬 Peskov, exactly four years ago, on February 20, 2022:
— NEXTA (@nexta_tv) February 20, 2026
"We appeal to reason! What sense would it make for Russia to attack anyone?! Russia has never attacked anyone in its entire history. Russia is the last country in Europe to even utter the word 'war.'"
Four days later,… pic.twitter.com/xKfXNATt9Z
Sau puteți citi articolul, gata tradus (ChatGPT 🙂 ), sub titlul Avansul Rusiei și al lumii noi scris de un oarecare Petr Akopov. Așa cum ziceam, articolul a avut o viață foarte scurtă și arată cam ce soartă ar fi avut Ucraina in viziunea Moscovei dacă invazia ar fi reușit. Un fel de Belarus 2.0. Citiți și vă minunați.
Avansul Rusiei și al lumii noi
O lume nouă se naște sub ochii noștri. Operațiunea militară a Rusiei în Ucraina a inaugurat o nouă eră – în trei dimensiuni simultan. Și, bineînțeles, în a patra dimensiune, cea internă. O nouă perioadă începe aici, atât în ideologie, cât și în modelul însuși al sistemului nostru socioeconomic – dar merită să discutăm separat despre asta puțin mai târziu.
Rusia își restabilește unitatea – tragedia din 1991, acea catastrofă teribilă a istoriei noastre, dislocarea sa nefirească, a fost depășită. Da, cu un preț mare, da, prin evenimentele tragice ale unui război civil de facto, pentru că acum frații, divizați de loialitatea lor față de armatele rusă și ucraineană, încă trag unii în alții – dar Ucraina, ca anti-Rusie, nu va mai exista. Rusia își restabilește integritatea istorică, reunind lumea rusă, poporul rus – în toată diversitatea sa, Marii Ruși, Belaruși și Mici Ruși. Dacă am fi abandonat acest lucru, dacă am fi permis ca această diviziune temporară să se înrădăcineze timp de secole, nu numai că am fi trădat memoria strămoșilor noștri, dar am fi fost și blestemați de urmașii noștri pentru că am permis dezintegrarea pământului rusesc.
Vladimir Putin și-a asumat – fără nicio exagerare – responsabilitatea istorică hotărând să nu lase problema ucraineană generațiilor viitoare. La urma urmei, necesitatea rezolvării acesteia va rămâne întotdeauna cea mai mare provocare a Rusiei, din două motive cheie. Iar problema securității naționale – adică transformarea Ucrainei într-o țară anti-Rusia și o bastion al presiunii occidentale – este doar a doua cea mai importantă.
Primul motiv ar rămâne întotdeauna complexul unui popor divizat, un complex al umilinței naționale – atunci când casa rusă și-a pierdut mai întâi o parte din fundația sa (Kiev), iar apoi a fost forțată să se împace cu existența a două state, nu mai unul, ci două popoare. Adică, fie să renunțe la istoria sa, acceptând narațiunea nebunească conform căreia „doar Ucraina este adevărata Rusie”, fie să scrâșnească din dinți neputincioși, amintindu-și de vremurile când „am pierdut Ucraina”. Restituirea Ucrainei, adică întoarcerea ei spre Rusia, ar deveni din ce în ce mai dificilă cu fiecare deceniu – recodificarea, derusificarea rușilor și incitarea micilor ruși și a ucrainenilor împotriva rușilor ar prinde avânt. Și dacă Occidentul ar consolida controlul geopolitic și militar complet asupra Ucrainei, întoarcerea ei la Rusia ar deveni complet imposibilă – ar fi necesar să se lupte pentru ea cu blocul atlantic.
Acum, această problemă a dispărut – Ucraina s-a întors la Rusia. Asta nu înseamnă că statalitatea sa va fi abolită, ci va fi restructurată, refondată și readusă la starea sa naturală ca parte a lumii rusești. În ce granițe și sub ce formă va fi consolidată uniunea cu Rusia (prin CSTO și Uniunea Eurasiatică sau Statul Unional Rusia și Belarus)? Acest lucru se va decide după încheierea istoriei Ucrainei ca anti-Rusia. În orice caz, perioada de divizare a poporului rus se încheie.
Vezi tot…Și aici începe a doua dimensiune a noii ere emergente – ea privește relațiile Rusiei cu Occidentul. Nu chiar între Rusia, ci între lumea rusă, adică cele trei state – Rusia, Belarus și Ucraina – care acționează geopolitic ca o singură entitate. Aceste relații au intrat într-o nouă fază – Occidentul vede Rusia revenind la granițele sale istorice din Europa. Și protestează vehement împotriva acestui lucru, deși în adâncul sufletului trebuie să recunoască faptul că nu putea fi altfel.
A crezut cineva în vechile capitale europene, Paris și Berlin, cu adevărat că Moscova va abandona Kievul? Că rușii vor rămâne un popor divizat pentru totdeauna? Și asta în același timp în care Europa se unește, în timp ce elitele germane și franceze încearcă să smulgă controlul integrării europene de la anglo-saxoni și să reunifice Europa? Uitând că unificarea europeană a fost posibilă doar datorită unificării Germaniei, care a avut loc prin bunăvoința rusă (deși nu foarte inteligentă). A-și îndrepta apoi ochii spre pământurile rusești este culmea nu doar a ingratitudinii, ci și a prostiei geopolitice. Occidentul în ansamblu, și cu siguranță nu Europa în mod individual, nu a avut puterea de a menține Ucraina în sfera sa de influență, cu atât mai puțin de a o lua pentru ei înșiși. A nu înțelege acest lucru ar necesita o pură prostie geopolitică.
Mai precis, exista o singură opțiune: să mizeze pe o nouă prăbușire a Rusiei, adică a Federației Ruse. Dar că acest lucru nu va funcționa ar fi trebuit să fie clar acum douăzeci de ani. Și acum cincisprece ani, după discursul lui Putin de la München, chiar și surzii puteau auzi că Rusia se întoarce.
Acum, Occidentul încearcă să pedepsească Rusia pentru revenirea sa, pentru că nu și-a îndeplinit planurile de a profita pe seama sa, pentru că a împiedicat extinderea spațiului occidental spre est. Căutând să ne pedepsească, Occidentul consideră că relațiile cu el sunt de o importanță vitală pentru noi. Dar acest lucru a fost mult timp neadevărat – lumea s-a schimbat, iar nu numai europenii, ci și anglo-saxonii care guvernează Occidentul sunt conștienți de acest lucru. Nicio presiune occidentală asupra Rusiei nu va duce la nimic. Pierderile cauzate de escaladarea confruntării vor fi suferite de ambele părți, dar Rusia este pregătită pentru ele moral și geopolitic. Pentru Occidentul însuși, însă, escaladarea confruntării are costuri enorme – iar principalele nu sunt economice.
Europa, ca parte a Occidentului, își dorea autonomie – proiectul german de integrare europeană nu are sens strategic atâta timp cât se menține controlul ideologic, militar și geopolitic anglo-saxon asupra Lumii Vechi. Și nu poate reuși, deoarece anglo-saxonii au nevoie de o Europă sub controlul lor. Dar Europa are nevoie de autonomie și dintr-un alt motiv: în cazul în care Statele Unite se retrag în izolare (ca urmare a conflictelor și contradicțiilor interne tot mai mari) sau se concentrează asupra regiunii Pacificului, unde centrul de greutate geopolitic se schimbă.
Însă confruntarea cu Rusia, în care anglo-saxonii târăsc Europa, îi privează pe europeni de orice șansă de independență – ca să nu mai vorbim de faptul că încearcă, în mod similar, să impună Europei o ruptură cu China. În timp ce atlantiștii se bucură acum că „amenințarea rusească” va uni blocul occidental, Berlinul și Parisul nu pot să nu înțeleagă că, pierzându-și speranța de autonomie, proiectul european se va prăbuși pur și simplu pe termen mediu. Tocmai de aceea, europenii cu o gândire independentă sunt în prezent complet neinteresați de construirea unei noi Cortine de Fier la granițele lor estice – realizând că aceasta s-ar transforma într-un țarc tocmai pentru Europa. Era sa (sau mai degrabă, jumătatea de mileniu) de conducere globală s-a încheiat în orice caz – dar diverse viitoruri sunt încă posibile.
Pentru că construirea unei noi ordini mondiale – și aceasta este a treia dimensiune a evenimentelor actuale – se accelerează, iar contururile sale sunt din ce în ce mai vizibile prin vălul târâtor al globalizării anglo-saxone. O lume multipolară a devenit în sfârșit realitate – operațiunea din Ucraina este incapabilă să unească pe nimeni altcineva decât Occidentul împotriva Rusiei. Pentru că restul lumii vede și înțelege clar că acesta este un conflict între Rusia și Occident, un răspuns la expansiunea geopolitică a atlantiștilor și la revendicarea de către Rusia a spațiului său istoric și a locului său în lume.
China și India, America Latină și Africa, lumea islamică și Asia de Sud-Est — nimeni nu crede că Occidentul guvernează ordinea mondială, cu atât mai puțin că stabilește regulile jocului. Rusia nu a contestat doar Occidentul; a demonstrat că era dominației globale occidentale poate fi considerată complet și definitiv încheiată. Noua lume va fi construită de toate civilizațiile și centrele de putere, firește, împreună cu Occidentul (unit sau nu) — dar nu conform termenilor sau regulilor sale.

1. Donald Trump sfidează Curtea Supremă: Taxe vamale globale de 15%, impuse prin decret
Președintele Donald Trump a anunțat sâmbătă majorarea tarifelor vamale pentru toate importurile americane de la 10% la 15%, la doar 24 de ore după ce Curtea Supremă i-a blocat programul tarifar anterior. Decizia, transmisă prin rețeaua Truth Social, vizează toate țările partenere, pe care liderul de la Casa Albă le acuză că „jefuiesc” Statele Unite.
„Voi majora tariful vamal mondial la nivelul maxim permis și testat legal, de 15%”, a declarat Trump, catalogând decizia judecătorilor drept „ridicolă și antiamericană”. În timp ce administrația lucrează la noi mecanisme fiscale pentru a ocoli blocajele juridice, conflictul dintre ramura executivă și cea judiciară atinge un punct critic, punând presiune pe piețele internaționale.
2. „Proba minciunii”: Videoclipul în care Peskov nega invazia Ucrainei a devenit viral după patru ani
Un material video din 20 februarie 2022, cu purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a revenit în atenția publică la patru ani de la declanșarea războiului. În imagini, Peskov respingea categoric ipoteza unui atac asupra Ucrainei, cu doar câteva zile înainte ca tancurile rusești să treacă frontiera.
„Facem apel la rațiune! Ce rost ar avea ca Rusia să atace pe cineva?!”, declara atunci Peskov pentru televiziunea rusă, susținând că „Rusia este ultima țară din Europa care ar rosti cuvântul «război»”. Redistribuit masiv de publicația Nexta, clipul este văzut astăzi ca o dovadă incontestabilă a cinismului diplomatic rus, unde negarea conflictului a servit drept paravan pentru pregătirea invaziei.
Vezi tot…3. Ofensivă UE împotriva banilor negri: Plățile cash de peste 10.000 de euro, interzise din 2027
Uniunea Europeană impune un control strict asupra circulației numerarului pentru a tăia rutele de finanțare ale crimei organizate. Începând cu anul 2027, toate statele membre, inclusiv România, vor interzice plățile în cash care depășesc pragul de 10.000 de euro.
Măsura vizează eliminarea tranzacțiilor anonime preferate de rețelele infracționale. Noile reglementări stipulează că depunerile bancare semnificative vor fi condiționate de justificarea provenienței fondurilor, iar sancțiunile vor fi aplicate riguros în cazul tentativelor de eludare a normelor de identificare. „Cine muncește legal nu are nimic de ascuns”, transmit oficialii europeni, semnalând că ținta nu este cetățeanul de rând, ci economia gri.
4. Cortina digitală peste Rusia: FSB primește puteri depline asupra internetului de la 1 aprilie
Președintele Vladimir Putin a promulgat o lege care oferă serviciului de securitate FSB autoritatea de a întrerupe semnalul mobil și conexiunea la internet fără nicio explicație prealabilă. Măsura radicală de cenzură va culmina pe 1 aprilie, când platforma Telegram va fi blocată definitiv pe teritoriul Federației Ruse.
Noua legislație transformă accesul la informație într-un privilegiu controlat de stat, izolând digital populația sub pretextul securității naționale. Experții avertizează că această „închidere” deliberată a societății marchează trecerea regimului de la Moscova într-o fază de control totalitar asupra comunicațiilor.
5. Cancelarul Friedrich Merz blochează taxarea bogaților: „Lămâia este deja aproape stoarsă”
Cancelarul german Friedrich Merz a respins ferm propunerea social-democraților de a crește impozitele pentru veniturile mari, argumentând că povara fiscală în Germania a atins deja limitele sustenabilității. Declarația a fost făcută în cadrul podcastului Machtwechsel, preluat de publicația BILD.
„Chiar nu putem face mai mult. Lămâia este deja aproape stoarsă”, a avertizat Merz. Cancelarul a subliniat că, adunând impozitul pe venit, cel pe avere, taxa bisericească și suprataxa de solidaritate, rata de taxare ajunge deja la 50%. Poziția sa marchează o linie roșie în politica fiscală a Berlinului, prioritizând stabilitatea economică în detrimentul populismului fiscal.
6. Șantaj energetic la Budapesta: Ungaria blochează ajutorul de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina
Ungaria condiționează aprobarea împrumutului european de 90 de miliarde de euro destinat Ucrainei de reluarea livrărilor de petrol rusesc prin conducta Drujba. Anunțul a fost făcut de ministrul de Externe, Peter Szijjarto, înainte de reuniunea miniștrilor de externe ai UE de la Bruxelles.
Tensiunile au escaladat după ce un atac rusesc a avariat conducta pe teritoriul ucrainean, Budapesta acuzând Kievul că blochează reparațiile din motive politice. „Atât timp cât Ucraina împiedică reluarea transportului de petrol, Ungaria va bloca deciziile UE care aduc beneficii Ucrainei”, a punctat Szijjarto. Mutarea este privită ca un act de presiune directă, punând în pericol solidaritatea financiară a blocului comunitar față de Kiev.
- Washingtonul a trecut de la apărarea pasivă la „reziliența activă”, neutralizând amenințările cibernetice direct la sursă prin operațiuni proactive de tip „Hunt Forward”.
- Integrarea inteligenței artificiale și parteneriatul strategic cu giganții tech transformă acum viteza de reacție în principala armă de descurajare a SUA.

Departamentul Apărării al SUA și agențiile de securitate de la Washington au finalizat în ultimul an cea mai radicală schimbare de doctrină cibernetică din ultimul deceniu. Conflictul din Ucraina a demonstrat că un atac digital poate fi la fel de devastator ca un bombardament convențional, forțând Statele Unite să treacă de la o strategie defensivă pasivă la una de „reziliență activă”. Potrivit raportărilor CISA (Cybersecurity and Infrastructure Security Agency), experiența ucraineană a arătat că viteza de detecție este acum mai importantă decât barierele statice.
Parteneriatul „Big Tech”: Noua linie a frontului
O premieră absolută confirmată de realitatea din teren este rolul crucial al companiilor private de tehnologie. Ucraina nu ar fi supraviețuit digital fără sprijinul masiv al giganților americani, o lecție pe care Washingtonul a integrat-o imediat în propria strategie:
- Microsoft și Google: Au devenit, practic, brațe ale apărării naționale, mutând infrastructura guvernamentală ucraineană în cloud pentru a o proteja de rachetele rusești.
- Starlink (SpaceX): A demonstrat că o rețea de sateliți descentralizată este aproape imposibil de anihilat prin bruiaj electronic convențional.
- CISA și „Shields Up”: Directoarea CISA, Jen Easterly, a transformat inițiativa „Shields Up” într-un standard permanent, forțând o colaborare fără precedent între guvern și sectorul privat pentru protejarea infrastructurii critice americane.
Operațiunile „Hunt Forward”: Atacul ca formă de apărare
Statele Unite au abandonat ideea că pot proteja rețelele doar stând la granița digitală. Comandamentul Cibernetic al SUA (US Cyber Command) a intensificat așa-numitele operațiuni „Hunt Forward”.
Vezi tot…„Am trimis echipe de experți în Ucraina și în alte state aliate pentru a identifica malware-ul rusesc direct în rețelele lor, înainte ca acesta să ajungă pe sol american. Aceasta este apărarea prin proactivitate”, a explicat Generalul Timothy Haugh, comandantul US Cyber Command.
Această tactică a permis SUA să colecteze „mostre” de atacuri rusești în timp real, actualizând sistemele de protecție ale băncilor și centralelor electrice americane în câteva ore, nu în săptămâni.
Inteligența Artificială: Vânătorul automat de amenințări
Cea mai mare adaptare a ultimului an este integrarea masivă a Inteligenței Artificiale (IA) în sistemele de apărare. În Ucraina, volumul atacurilor de tip phishing și wiper (programe care șterg date) a fost atât de mare încât analiza umană a devenit imposibilă.
SUA au implementat algoritmi de IA care pot:
- Identifica tipare de atac care scapă ochiului uman.
- Izola automat segmente de rețea infectate în milisecunde.
- Simula scenarii de atac bazate pe tacticile grupărilor de hackeri rusești (precum Sandworm sau Fancy Bear) pentru a întări punctele slabe.
Concluzie: De la „Blindaj” la „Agilitate”
Washingtonul a înțeles că un sistem perfect protejat este o iluzie. Noua strategie americană se concentrează pe reziliență: capacitatea unui sistem de a fi lovit, dar de a continua să funcționeze. „Nu ne mai întrebăm dacă vom fi atacați, ci cât de repede ne putem reporni sistemele după atac”, este noua mantră a Pentagonului.
- O armată de creduli români a așteptat cu sufletul la gură arestarea lui Nicușor Dan la Washington, validând puterea inepuizabilă a deepfake-urilor și a știrilor de la ora ceaiului pe TikTok.
- Acum, în sevrajul profeției neîmplinite, aceeași masă critică de „gânditori” stă la rând pentru noul narativ, dovedind că, pentru unii, prostia rămâne într-adevăr singura resursă inepuizabilă.

Vizita oficială a presedintelui Nicușor Dan în Statele Unite a devenit ținta unei campanii masive de dezinformare pe platformele digitale, unde mii de utilizatori au propagat scenarii fictive privind arestarea acestuia de către FBI.
Fenomenul, manifestat cu precădere pe TikTok în ultimele 24 de ore, evidențiază o prăpastie tot mai adâncă între realitatea administrativă și „bulele” de confirmare online, alimentate de algoritmi și figuri politice populiste.
Să aruncăm o privire în văgăunele mintalului colectiv autohton, unde hălălduiește o specie aparte de biped: Homo Cretinus Mioriticus. Acești indivizi, lipsiti de orice urmă de neuron critic, erau absolut convinși – dar absolut! – că Nicușor Dan va fi săltat de FBI direct de pe peluza Casei Albe.
Halucinația colectivă din mediul digital
Efervescența digitală a atins cote critice în momentul în care imagini din timpul vizitei edilului la Casa Albă au fost reinterpretate radical de grupuri de susținători ai lui Călin Georgescu. Pentru că nu-l găseau pe Nicușor în poze au tras concluzia logică, implacabilă: „Gata, l-au arestat! Trump a făcut dreptate!”. Curgeau râuri de „Doamne ajută” și icoane făcătoare de minuni si manute impreunate.
Mesaje precum „Mucușor după gratii! Trump e cu noi!” au inundat secțiunile de comentarii, însoțite de simbolistică religioasă și naționalistă. Această distorsionare a realității nu este un incident izolat, ci rezultatul unei expuneri prelungite la conținut de tip „deepfake” și manipulat prin Inteligență Artificială, care face distincția dintre fapt și ficțiune aproape imposibilă pentru publicul neavizat. Infecțiile de media Realitatea si România TV in prima linie a dezinformării.
Vezi tot…Statistica vulnerabilității: 3 din 10 români, victime ale dezinformării
Datele sociologice recente sugerează un tablou îngrijorător al rezilienței informaționale în România. Se estimează că aproximativ 30% din populație se află într-un stadiu avansat de vulnerabilitate în fața narativelor conspiraționiste. Această masă critică de cetățeni este produsul unei „lobotomizări sistematice” orchestrate prin canale media tradiționale și rețele sociale care parazitează spațiul public cu informații false.
Acesti oameni numai nu inteleg de ce universul nu s-a pliat pe delirul lor. De ce nu s-a împlinit profeția? De ce Trump nu l-a uns pe Georgescu împărat? Au văzut atâtea clipuri deepfake, atâtea mizerii generate de Inteligența Artificială, încât realitatea obiectivă le provoacă o durere fizică. Ei trăiesc o dramă existențială în momentul în care universul lor informațional se prăbușește în fața faptelor obiective”, explică experții în comunicare politică.
Eșecul „profețiilor” care îl vizau pe Călin Georgescu ca un „mesia” politic a lăsat un segment important de electorat într-o stare de sevraj informațional, căutând cu disperare noi explicații pentru o realitate pe care nu o mai pot procesa.
Dar rețineți, și ei ridică mâna și votează. Și nu sunt puțini.
Mecanismul manipulării și riscurile viitoare
Problema fundamentală identificată de analiști nu este doar prezența știrilor false, ci viteza cu care acestea sunt înlocuite de noi narative de ură. În timp ce Nicușor Dan își continuă agenda oficială la Washington, în țară, mașinăria de dezinformare pregătește deja următoarea temă de discordie.
Capacitatea de a menține o populație sub „anestezie intelectuală” prin injectarea constantă de venin informațional reprezintă o amenințare directă la adresa stabilității democratice. Întrebarea care rămâne la vârful agendei publice este: cât timp va trece până când noile „droguri” narative vor umple din nou vidul lăsat de eșecul teoriilor actuale?
Referințe pentru verificarea faptelor:
- Washingtonul a mobilizat 50.000 de militari și tehnică de elită în Orientul Mijlociu, pregătind scenariul unei campanii de amploare împotriva Iranului.
- Deși ordinul de atac nu a fost semnat, desfășurarea portavioanelor și a avioanelor stealth marchează cel mai ridicat nivel de alertă din ultimii ani.
- Superioritatea SUA este certă, însă Iranul poate riposta prin blocarea rutelor petroliere, transformând un conflict rapid într-un război de uzură global.

Încet, încet, ceva tare de tot se pregătește in Orientul Mijlociu…
Pentagonul a intensificat pregătirile pentru o posibilă ofensivă militară de amploare împotriva Republicii Islamice Iran, mobilizând un contingent masiv de peste 50.000 de militari în regiunea Orientului Mijlociu. Surse de rang înalt, citate de agenția Reuters, indică faptul că administrația președintelui Donald Trump evaluează scenariul unei campanii „posibil de câteva săptămâni”, menită să lovească infrastructura strategică iraniană în cazul în care eforturile diplomatice eșuează definitiv.
Dispozitiv de luptă pe picior de război: Activele mobilizate de SUA
Cifrele actuale relevă cea mai mare concentrație de forțe americane în regiune de la Războiul din Irak. Deși oficialii de la Washington subliniază că prezența militară are un rol de descurajare, arsenalul desfășurat sugerează o capacitate de lovire iminentă.
Printre elementele-cheie ale dispozitivului american se numără:
- Grupul de luptă al portavionului USS Abraham Lincoln, poziționat strategic pentru a controla rutele maritime.
- Escadrille de aeronave stealth și avioane-cisternă pentru realimentare în zbor, esențiale pentru misiuni pe distanțe lungi.
- Baterii de rachete Patriot și sisteme THAAD (Terminal High Altitude Area Defense), instalate pentru a proteja bazele aliate de eventuale represalii cu rachete balistice.
Estimările plasează numărul total al militarilor între 40.000 și 50.000, forțe distribuite în baze permanente și puncte de sprijin recent întărite. Deși anumite rapoarte neconfirmate din social media menționează cifra de 56.000 de soldați pregătiți pentru o invazie terestră, oficialii Pentagonului nu au confirmat semnarea unui ordin pentru o operațiune de acest tip.
Zgomotul de fond al războiului: Între planificare și realitate
În ciuda retoricii belicoase, editorii de politică externă atrag atenția asupra distincției dintre planificarea strategică și execuția militară. În prezent, Washingtonul se află în etapa de „poziționare și descurajare”.
„Administrația analizează opțiuni operative prelungite, dar nu există încă un ordin executiv pentru declanșarea ostilităților”, precizează surse diplomatice.
Paralel cu mobilizarea militară, canalele diplomatice rămân deschise. Omanul continuă să joace rolul de intermediar cheie, încercând să faciliteze un dialog de ultim moment care să prevină un conflict deschis ce ar putea destabiliza întreaga piață globală a energiei.
Capcana „războiului de uzură”: Cum poate riposta Teheranul
Experții militari avertizează că, deși Iranul nu poate câștiga un război convențional direct împotriva superiorității tehnologice a SUA, Teheranul dispune de instrumentele necesare pentru a transforma victoria americană într-o „povară insuportabilă”.
Strategia de ripostă a Iranului se bazează pe patru piloni asimetrici:
- Blocarea Strâmtorii Hormuz: Minarea celei mai importante artere petroliere a lumii.
- Războiul prin „proxy”: Activarea grupărilor aliate precum Hezbollah sau milițiile din Irak și Yemen.
- Atacuri cu drone și rachete: Capacitatea de a lovi bazele americane și aliații din Golf.
- Ofensiva cibernetică: Vizarea infrastructurii critice occidentale.
Analiza de risc: De ce ezită Washingtonul?
Dincolo de superioritatea militară certă, o campanie prelungită împotriva Iranului implică riscuri politice și economice majore. Escaladarea regională ar putea duce la o explozie a prețului petrolului și la o opoziție publică internă severă în Statele Unite, într-un moment în care electoratul american este tot mai reticent față de „războaiele nesfârșite”.
În concluzie, deși mecanismele de război sunt unse și gata de acțiune, decizia finală rămâne o ecuație complexă între demonstrația de forță și pragmatismul politic.
Referințe pentru verificarea contextului:
Sinteza de știri

WASHINGTON / TEHERAN – Președintele american Donald Trump a anunțat declanșarea unei „operațiuni majore de luptă” împotriva Iranului sâmbătă dimineață, la doar câteva ore după ce Israelul a executat un „atac preventiv” devastator. Sub numele de cod „Epic Fury”, ofensiva comună a vizat centre de comandă, infrastructura nucleară și rezidențele liderilor de la Teheran, aruncând regiunea într-un conflict deschis care a paralizat deja traficul aerian global și a generat represalii imediate asupra bazelor americane din Golf.
„Epic Fury”: Strategia de anihilare planificată de Washington
Într-un mesaj video publicat pe platforma Truth Social, Donald Trump a confirmat că obiectivul central este eliminarea capacităților nucleare și balistice ale Iranului. „Obiectivul nostru este să apărăm poporul american prin eliminarea amenințărilor iminente. Le vom distruge rachetele și vom rade de pe fața pământului industria lor de rachete. Marina lor va fi anihilată”, a declarat liderul de la Casa Albă, subliniind că negocierile diplomatice au eșuat definitiv.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a salutat „conducerea istorică” a lui Trump, afirmând că acest atac va permite poporului iranian să se elibereze de „jugul tiraniei”.
Teheranul sub asediu: Blackout digital și lideri vizați
Loviturile aeriene au vizat puncte strategice din Teheran, inclusiv zona Pieței Pasteur, unde se află reședința Liderului Suprem, Ayatollahul Ali Khamenei. Jurnalistul Christiaan Triebert (The New York Times) a publicat imagini din satelit care arată clădiri distruse din temelii în complexul oficial. Deși agențiile iraniene susțin că Khamenei și președintele Masud Pezeshkian sunt în siguranță, țara a fost cufundată într-un blackout aproape total al internetului, conform organizației Netblocks.
Simultan, agențiile de presă IRNA și ISNA au fost ținta unor atacuri cibernetice masive. În sudul țării, la Minab, autoritățile locale au raportat moartea a 40 de studenți, marcând primele victime civile majore ale conflictului.
Contraofensiva iraniană: Ploaie de rachete în Golf
Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) a ripostat violent, vizând bazele americane din regiune. Principalele incidente raportate:
- Kuweit: Baza aeriană Ali Al Salem a fost lovită de rachete balistice. Ministrul italian de Externe, Antonio Tajani, a confirmat că pista bazei, care găzduiește și forțe italiene, a suferit „daune semnificative”, deși militarii sunt nevătămați în buncăre.
- Bahrain: Sediul Flotei a Cincea a SUA a fost atacat direct.
- Emiratele Arabe Unite și Qatar: Explozii au fost raportate în Dubai și Abu Dhabi. Qatarul și-a închis spațiul aerian după ce rachete au vizat baza Al Udeid.
- Siria: În orașul Sweida, o rachetă iraniană a lovit o clădire rezidențială, ucigând patru persoane.
România în alertă: Celulă de criză și zboruri suspendate
Premierul român Ilie Bolojan a anunțat activarea procedurilor de urgență pentru protejarea cetățenilor români din zonă. „Vom ține legătura cu cetățenii români din aceste țări pentru a asigura transportul lor spre casă imediat ce zborurile se reiau”, a declarat acesta. Ministrul de Externe, Oana Țoiu, a confirmat că personalul diplomatic din Tel Aviv și Teheran este la posturi și în siguranță.
Haosul s-a extins pe aeroporturi: Wizz Air a suspendat toate zborurile către Israel, Dubai, Abu Dhabi și Amman până pe 7 martie. Pe Aeroportul Otopeni, cursele Tarom și El Al sunt sever afectate, în timp ce aeronave israeliene au început să aterizeze la București pentru a fi staționate în siguranță (curse „ferry”).
Diplomația, în colaps total
Reacțiile internaționale reflectă gravitatea momentului. Președintele francez Emmanuel Macron a avertizat că escaladarea este „periculoasă pentru toți”, în timp ce Moscova, prin vocea lui Dimitri Medvedev, a condamnat „agresiunea” americană, amintind ironic că „Imperiul Persan a fost fondat acum 2.500 de ani”.
Ministrul omanez de externe, Badr Albusaidi, cel care mediase discuțiile de la Viena, s-a declarat „consternat”, precizând că „pacea era aproape” cu doar 24 de ore înainte de atac.

KIEV / BRUXELLES – Ucraina a marcat marți, 24 februarie 2026, patru ani de la declanșarea invaziei ruse pe scară largă, cel mai sângeros conflict european de la finele celui de-Al Doilea Război Mondial. În timp ce președintele Volodimir Zelenski a celebrat în fața Parlamentului European reziliența națiunii sale și păstrarea independenței, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a recunoscut că „operațiunea militară specială” continuă, obiectivele Moscovei rămânând neîndeplinite după 48 de luni de lupte intense.
O zi de doliu și mândrie națională
Dimineața zilei de 24 februarie a început la Kiev cu un moment de reculegere în Piața Independenței. Președintele Volodimir Zelenski și prima doamnă, Olena Zelenska, au fost însoțiți de o delegație impresionantă de lideri europeni la un memorial improvizat dedicat eroilor căzuți. Printre cei prezenți s-au numărat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, președintele Consiliului European, Antonio Costa, precum și premierii din Finlanda, Estonia, Croația, Danemarca, Islanda, Letonia, Norvegia și Suedia.
„Am apărat independența, nu am pierdut statalitatea. Ucraina există – și nu doar pe hartă”, a declarat Zelenski, subliniind că principalul succes al acestor patru ani este eșecul planului lui Vladimir Putin de a cuceri Kievul „în trei zile”.
Mesajul către Europa: „Putin este în război cu el însuși”
Adresându-se Parlamentului European prin videoconferință, liderul de la Kiev a fost primit cu ovații. Într-un discurs tăios, Zelenski a descris regimul de la Moscova drept o dictatură care nu poate accepta valorile europene și drepturile omului.
„Putin nu poate accepta un lucru simplu: că oamenii pot trăi diferit și se pot bucura. El este în război cu el însuși, iar toți cei care îl susțin aleg și ei războiul”, a afirmat președintele ucrainean.
Zelenski a cerut un calendar precis pentru aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană și înăsprirea sancțiunilor: „Nu trebuie să existe niciun loc în lumea liberă pentru petrolul rusesc, pentru vasele Rusiei sau pentru băncile lor”.
Realitatea frontului și retorica Kremlinului
În ciuda rezilienței afișate, realitatea de pe teren rămâne cruntă. Chiar în noaptea aniversării, atacurile rusești cu drone și bombe ghidate au ucis două persoane în regiunea Harkov și au rănit civili în Zaporojie.
La Moscova, Dmitri Peskov a menținut linia oficială, dar a admis implicit impasul militar. „Operațiunea militară specială continuă și nu și-a îndeplinit încă obiectivele”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului. Peskov a acuzat Occidentul de intervenție directă, susținând că conflictul s-a transformat într-o „confruntare mult mai amplă” menită să „distrugă” Rusia.
Bilanțul a patru ani de conflict
Deși Rusia a declanșat invazia în 2022 ca o continuare a agresiunii din 2014, harta militară arată un eșec strategic al Moscovei:
- Control teritorial: Rusia nu controlează niciun centru regional major (în afara celor ocupate în 2014).
- Retragere navală: Navele flotei ruse au fost forțate să părăsească Crimeea ocupată și să se refugieze la Novorossiisk.
- Suprafață: Teritoriul controlat de forțele ruse este astăzi mai mic decât la apogeul invaziei din primăvara anului 2022.
Mesaje de susținere au venit și de la București, unde președintele și premierul României au reafirmat sprijinul necondiționat pentru independența Ucrainei și pentru obținerea unei „păci durabile în condițiile Kievului”.

O simplă neglijență tehnică a scos la iveală unul dintre cele mai bine păzite mecanisme de finanțare a Kremlinului.
O investigație de amploare publicată de Financial Times dezvăluie cum o rețea colosală de contrabandă cu petrol, evaluată la cel puțin 90 de miliarde de dolari, a fost deconspirată după ce administratorii acesteia au utilizat același server privat de e-mail pentru zeci de entități teoretic independente.
Banii rezultați din aceste tranzacții ilegale alimentează direct mașinăria de război a Rusiei în Ucraina, ocolind sistematic sancțiunile internaționale.
Serverul comun: Veriga slabă a „statului mafiot”
Deși rețeaua fusese concepută să pară un ansamblu fragmentat de companii mici, analiza tehnică a identificat 442 de domenii web conectate la o singură infrastructură administrativă. Mai exact, 48 de companii cu adrese fizice distincte, care mimau independența comercială, operau în realitate de pe același server privat de e-mail. Această eroare de IT a permis investigatorilor să lege punctele unei structuri coordonate centralizat, menită să mascheze originea țițeiului rusesc.
„În acest fel și-au construit averile oligarhii din Rusia”, notează raportul, subliniind că nu avem de-a face cu scăpări izolate, ci cu un mecanism de „inginerie administrativă și complicitate sistemică” ce definește statul rus modern.
Rosneft și exporturile mascate
Investigația subliniază că această structură a devenit coloana vertebrală a exporturilor gigantului de stat Rosneft. Datele analizate arată că, în luna noiembrie 2024, peste 80% din exporturile maritime ale Rosneft au fost intermediate de această rețea opacă. Prin utilizarea firmelor-paravan, petrolul rusesc este „spălat” simbolic pe mare, schimbându-și identitatea pentru a ajunge pe piețele externe fără a declanșa alertele sistemelor de monitorizare financiară.
Sofisticarea rețelei după sancțiunile din 2025
Presiunea internațională a forțat Moscova să își rafineze metodele de contrabandă. După ce Statele Unite au impus sancțiuni drastice în octombrie 2025 împotriva companiilor Lukoil și Rosneft, rețeaua a devenit și mai sofisticată, mutând rapid activele între diferite entități juridice pentru a rămâne cu un pas înaintea autorităților de reglementare.
Totuși, volumul imens de date și dependența de o infrastructură digitală comună au transformat un detaliu tehnic minor în proba capitală a unei operațiuni de amploare globală. „Aici vedem cum arată statul mafiot modern: sancțiuni ocolite prin complicitate sistemică”, conchide investigația, demonstrând că întreaga arhitectură a fost construită deliberat pentru a finanța agresiunea militară și a consolida puterea elitei economice de la Moscova.

Într-un moment de cotitură pentru industria de apărare din România, compania OVES Enterprise a prezentat oficial proiectul Sahara Autonomous System, prima rachetă de croazieră dezvoltată integral în plan local de către o entitate privată. Evenimentul, desfășurat recent la București, a reunit oficiali de rang înalt, experți militari și reprezentanți ai corpului diplomatic, marcând intrarea tehnologiei românești într-o ligă exclusivistă a inovației aerospațiale.
Inteligență Artificială „Nemesis” pentru misiuni imposibile
Piesa centrală a sistemului Sahara este platforma Nemesis AI, o soluție de inteligență artificială dezvoltată intern de OVES Enterprise. Spre deosebire de sistemele convenționale, Sahara funcționează pe un model on-premise, ceea ce permite configurarea unor profiluri de zbor specifice chiar înainte de lansare. Racheta devine astfel un sistem autonom capabil să își adapteze traiectoria și reacțiile în timp real, în funcție de amenințările întâlnite.
„Sahara este rezultatul unei evoluții naturale a expertizei pe care am construit-o în ultimii ani în software complex și AI. Obiectivul nostru este să demonstrăm că expertiza românească poate susține proiecte de o complexitate ridicată în domenii strategice”, a declarat Mihai Filip, CEO OVES Enterprise.
Specificații tehnice: Viteză de 0,85 Mach și invizibilitate radar
Concepută pentru a opera la altitudini extrem de joase — aproximativ 50 de metri — Sahara utilizează relieful pentru a se „ascunde” de detectarea radar. Datele tehnice subliniază un sistem compact, dar devastator de precis:
- Greutate totală: 55 kg (cu o încărcătură utilă de 10 kg).
- Propulsie: Motor turbojet cu o tracțiune de 310 newtoni.
- Performanță: Viteză de până la 0,85 Mach și o autonomie actuală de 200 km.
- Evoluție: Compania are deja în plan versiuni cu rază medie (500-600 km) și lungă (până la 1.100 km).
Un aspect critic este reziliența la bruiaj. Prin sistemul Super Sensor Fusion, AI-ul verifică integritatea semnalelor GPS la fiecare 200 de milisecunde. Dacă navigarea prin satelit este compromisă, racheta comută instantaneu pe unitatea internă de măsurare a mișcării (IMU), menținându-și cursul fără eroare.
O investiție de milioane de euro în suveranitate tehnologică
Proiectul Sahara reprezintă un efort financiar și uman masiv. Până în prezent, OVES Enterprise a investit peste 1 milion de euro, având bugetate încă 2 milioane de euro pentru faza de optimizare. O echipă de 25 de specialiști în avionică, hardware și sisteme de zbor lucrează contra cronometru pentru a respecta calendarul ambițios: primele demonstrații oficiale sunt programate pentru mai 2026, urmate de o prezentare a capabilităților complete la finalul anului viitor.
Cu excepția motorului și a senzorilor optici, toate componentele — de la fuselaj și plăci electronice, până la arhitectura hardware — sunt produse în România. Această abordare nu doar că reduce dependența de furnizori externi, dar poziționează România ca un hub de inovație în tehnologia de apărare de ultimă generație.

WASHINGTON – Într-o atmosferă ce a îmbinat rigoarea diplomatică cu energia unui miting electoral, președintele american Donald Trump a lansat oficial joi Consiliul pentru Pace, un organism ambițios menit să coordoneze reconstrucția Gazei. Liderul de la Casa Albă a anunțat un pachet masiv de asistență: 10 miliarde de dolari din partea SUA, care se adaugă celor 7 miliarde deja colectate de la statele partenere. România, reprezentată la cel mai înalt nivel de președintele Nicușor Dan, ocupă un loc strategic de observator în acest mecanism, fiind printre puținele voci europene prezente la eveniment.
Un „Plan Marshall” pentru Gaza sub auspicii americane
Reuniunea inaugurală de la Washington a reunit peste 20 de state, însă inițiativa nu este lipsită de controverse. Deși Donald Trump a dat asigurări că dorește să „consolideze” Națiunile Unite, oferind chiar promisiuni de finanțare pentru a face organizația „viabilă”, absența reprezentanților palestinieni din Consiliu și extinderea mandatului acestuia către alte conflicte globale au generat scepticism la Vatican și în capitalele vest-europene.
„Vă puteți baza pe noi”, a declarat președintele român Nicușor Dan în cadrul intervenției sale, subliniind rolul de mediator tradițional al României în Orientul Mijlociu. Donald Trump l-a salutat personal pe liderul de la București, într-un stil caracteristic: „Prim-ministrul Dan al României (sic!), oameni minunați! Tu ești fantastic, iar românii care muncesc în țara noastră sunt oameni de mare încredere”.
Securitatea: O forță internațională de 20.000 de soldați
Pilonul central al stabilității post-conflict va fi Forța Internațională de Stabilizare (ISF). Generalul-maior Jasper Jeffers, comandantul forței, a confirmat că primele cinci state care au angajat trupe sunt:
- Indonezia
- Maroc
- Kazahstan
- Kosovo
- Albania
Egiptul și Iordania vor asigura antrenarea a 12.000 de polițiști locali. Planul prevede desfășurarea inițială a trupelor în Rafah, urmând ca prezența internațională să se extindă „sector cu sector” până la atingerea unui efectiv de 20.000 de militari.
Contribuția României: Expertiză și asistență umanitară
Președintele Nicușor Dan a prezentat un plan de sprijin în patru puncte, axat pe expertiza tehnică a României:
- Sănătate: Tratarea a 1.000 de copii bolnavi și primirea a 4.000 de aparținători în spitalele românești.
- Urgențe: Donarea de echipamente și reconstrucția sistemelor de ambulanță și pompieri.
- Educație: Extinderea burselor pentru studenții palestinieni și renovarea școlilor.
- Instituții: Trimiterea de experți pentru reconstrucția poliției, justiției și administrației publice.
Provocările unui armistițiu fragil
Succesul financiar este condiționat de dezarmarea grupării Hamas, catalogată drept organizație teroristă de SUA și UE. Donald Trump s-a arătat optimist, deși prudent: „Hamas a promis că se va dezarma și se pare că vor face asta, dar va trebui să aflăm”. Din Gaza, purtătorul de cuvânt al grupării, Hazem Qassem, a condiționat dezarmarea de încetarea „agresiunii ocupației israeliene”.
Evenimentul a beneficiat și de susținerea lumii sportive, președintele FIFA, Gianni Infantino, fiind prezent în sală. Trump a anunțat că FIFA va aloca 75 de milioane de dolari pentru proiecte sportive în enclavă, în timp ce ONU va contribui cu 2 miliarde de dolari pentru asistență umanitară imediată.
Recente

OpenAI deep fake – victimă Tom Hanks
Un agent de publicitate a folosit un deepfake cu imaginea lui Tom Hanks pentru a promova planuri stomatologice fără consimțământul actorului. Hanks a avertizat publicul

Eruptie si fulger vulcanic, Calbuco, Chile aprilie 2015
Cea mai bună fotografie a unui fulger vulcanic. „Furtuna murdară” a lovit vulcanul Calbuco în aprilie 2015, sudul Chile. Vulcanul Calbuco este un strat vulcan

Munții Torres del Paine: Bijuteria Naturală a Patagoniei
Munții Torres del Paine reprezintă una dintre cele mai spectaculoase și fascinante regiuni montane din lume și sunt situați în inima Patagoniei, în sudul extrem

Furtună pe Jupiter
Jupiter, marea planetă gazoasă din sistemul nostru solar, fascinează oamenii de generații întregi cu frumusețea sa imensă și caracteristicile sale unice. Cu toate că aceasta

Chupacabra – what’s this ?
Chupacabra, creatură misterioasă și înfricoșătoare, face parte din folclorul și mitologia latin-americană și a sud-vestului Statelor Unite. Numele „Chupacabra” provine din limba spaniolă și se

Râuri atmosferice și cicloni bombă
Râuri atmosferice Râurile atmosferice sunt furtuni care aruncă cantități masive de ploaie și pot provoca inundații, declanșează alunecări de noroi și pot duce la pierderi