DOAR FAPTE. FĂRĂ COMENTARII.
Cu o singură excepție

Pașca e din Bihor, azilele groazei sunt din Bihor, Bolojan e din Bihor, huooo Bolojan!
Acum câțiva ani buni era unu’ ce zicea că s-o săturat de România… dixit redivivus!

Extraordinară eficiență: statul a trimis oameni în acel azil aproape două decenii, iar acum se declară șocat că… există acel azil. Dacă nu era scandalul, probabil îl mai descoperea peste încă 20 de ani.

Și încă o curiozitate: cum se face că locul prezentat drept simbolul groazei arată mai îngrijit decât destule spitale de stat? Asta spune mai multe despre sistem decât despre clădire.

Dacă Pașca a încălcat legea, verdictul îl vor da judecătorii, nu lătrăii din studiourile TV. Dar, indiferent de rezultat, cartoful fierbinte rămâne tot în mâinile statului: cine a autorizat, cine a controlat și cine a trimis oameni acolo atâția ani fără să vadă nimic? Sau vedea și nu conta?

Să tot ierți în țara asta, că doar avem antrenament. Poți ierta lașitatea, că doar nu e vina omului că e mic, iar costumul puterii îi vine ca o pelerină de ploaie în care se împiedică. Mergem mai departe. Poți ierta duplicitatea, această artă nobilă a supraviețuirii politice, unde caracterele se dizolvă frumos în ape tulburi, se sucesc, se pliază și se salvează pe ele însele, lăsându-ne pe noi să le privim flexibilitatea de la televizor.

Treci cu vederea stilul ăsta conspirativ de a lucra pe sub masă, minciunile livrate strategic la micul dejun, ba chiar și faimoasa felonie prin care se vând prietenii și promisiunile ca la piața de vechituri – asta e, îți spui, atâta timp cât se mai poate repara ceva cu un pic de tencuială electorală.

Doar că, ce să vezi, există un prag psihologic unde nu mai vorbim despre o simplă slăbiciune de caracter, ci despre o prăpastie morală în toată regula. Iar cascadoria pe care ne-a livrat-o Nicușor Dan se încadrează fix în această categorie de elită. Nu e vorba despre vreo eroare inocentă de începător, nu e calculul rece al vreunui geniu neînțeles din matematică și nici măcar stângăcia unui idealist lovit de brutalitatea sistemului. Nu, e ceva mult mai profund și mai trist: acceptarea senină a unei logici de cartier, în care încrederea a șase milioane de suflete e doar monedă de schimb pentru o parcare liniștită la Cotroceni.

Iar asta, să ne fie cu iertare, chiar nu se mai poate recicla. Pentru că gluma nu e doar pe seama lui. E pe seama tuturor naivilor care au crezut sincer că, măcar de data asta, în meciul etern dintre cinismul securistic și o speranță fragilă, n-o să ne luăm din nou gol în prelungiri.

Băiatul bun de la primărie, transformat în strateg de eprubetă, a reușit performanța rară de a strivi sub toc așteptarea legitimă a unui popor întreg. A luat sensul însuși al cuvântului „încredere” – cel care l-a ridicat pe umeri până sus – și l-a trecut la indexul cu pierderi colaterale. Felicitări, rămâne cum am stabilit de 35 de ani încoace.

Marele geniu în materie de ecuații, cel mai președinte dintre matematicieni și expert absolut în teoria probabilităților, a dat verdictul suprem: cele trei evenimente care au zguduit ieri scena politică au fost, desigur, pur întâmplătoare!
O aliniere mistică a planetelor, o simplă coincidență astrală! Îl rugăm, deci, pe domnul președinte să lase un pic protocolul și să ne schițeze pe un șervețel un calcul scurt: matematic vorbind, cam care erau șansele ca aceste miracole administrative să se producă simultan, cu precizie de ceasornic, exact în buza Congresului extraordinar de la PNL?
Probabil tot atâtea câte are și Guvernul Veștea să prindă voturile de investitură. Asta dacă nu se bagă AUR pe fir, dar hei, asta nu-i chiar de loc o coincidență!

P.S. După părerea președintelui, fantastica eficiență a Tribunalului de la Ilfov e o chestie nesemnificativă. Probabil așa a fost sfătuit să spună de inginerii mentalului colectiv, cei de la care Nicușor Dan servește înțelepciune cu lingura.
Cei care cred că neamul român e o adunătură de uituci proști sau prostiți, sau ticăloși. Ghinion. Electoratul lui Nicușor, în marea lui majoritate, nu este acela! Iar dezamăgirea, odată produsă, duce la detestare, iar detestarea poate duce la ură. Și nu-s puțini, sunt șase milioane de suflete. Asta-i.

• Prin menținerea în perfuzii a cadavrului politic numit PSD, Nicușor Dan nu face decât să îngrășeze valul extremist de la AUR care ne va băga pe toți, cu viteză sporită, direct în gardul falimentului național.
• Este de o ironie savuroasă cum un președinte cu 6,2 milioane de voturi în buzunar a ales să facă șuete diplomatice cu rechinii din Kiseleff, lăsându-se prostit ca un amator în loc să execute sistemul când acesta încă mai tremura de frică.

Minunata lume a politicii dâmbovițene continuă să ne uimească cu noi episoade de comedie absurdă. Să analizăm ultimele două „noutăți” din laboratorul de strategii eșuate, care ne arată exact nivelul de inteligență al celor care împart ciolanul.În primul rând, o bijuterie logică absolut genială: proaspătul premier din eprubetă, Adrian Veștea, a ținut să ne asigure că el va păstra intact programul de guvernare al lui Ilie Bolojan.

Te freci la ochi și te întrebi: dacă programul lui Bolojan era atât de bun încât trebuie păstrat, de ce naiba a mai fost dat afară Bolojan? Răspunsul e limpede. Coaliția toxică PSD-AUR s-a speriat de reformele reale pe care „Ayatollahul” chiar voia să le facă.

Prin urmare, destinul lui Veștea este deja scris pe șervețelele din birourile băieților deștepți: în secunda în care se va atinge din greșeală de vreun privilegiu care nu place băieților de la PSD sau AUR, va fi debarcat cu aceeași viteză cu care a fost pus.

Ca meniul să fie complet, apare în decor și un general care își amintește, pe un ton plin de admirație, cum domnul Veștea, pe vremea când patrona Consiliul Județean Brașov, manifesta un dezinteres olimpic față de orice hârțogărie sau proiect care depindea de instituția lui pentru modernizarea poligonului militar de la Cincu. Un partener de nădejde, ce să zicem, exact omul potrivit pentru a conduce guvernul într-un context de război la graniță.

Miza mică a lui Nicușor Dan: Cum să rupi PNL-ul ca să mai ții PSD în perfuzii

• Prin tăcere și lașitate instituțională în fața bombelor rusești, statul român a abandonat funcția sa de bază, transformând țara în călcâiul lui Ahile al Europei și într-un poligon de testare pentru hărțuirile Moscovei.
• Este de o penibilitate strigătoare la cer ca, după patru ani de somn administrativ și bugete risipite, să le transmitem rușilor că au cale liberă încă doi ani până când vom fi capabili, milogindu-ne pe la aliați, să ne apărăm propriii cetățeni.

Ce poate fi mai penibil decât o victima care in loc să-și acuze agresorul, se smiorcaie și îi găseste acestuia scuze! Cam asta a fost reacția oficială, nu putem, am fi putut dacă n-ar fi fost, nu-i sigur, poate trimitem probele la ministerul adevarului de la Kremlin! Toată vrăjeala echivocă și penibilă bazată pe zicerea din bătrîni, aia cu capul plecat sabia nu-l taie. Funcționează poate, doar nu la ruși! În anii ’50 prima grijă a ocupanților de facto a României a fost să se descotorosească de cozile de topor autohtone, retineți AUTOHTONE, în frunte cu leadershipul dezumanizat de la închisoarea Pitești!

Și e penibil când aliații tăi, neimplicați și neatinși – cel puțin nu în mod direct – au o reacție mai fermă și mai verticală decît ai tu, victimă agresată. Cum ar fi fost dacă ar fi murit oameni?

Din păcate statul român tocmai a mai bifat o non-performanță: am eșuat. Total, lamentabil, în genunchi. Funcția de bază a unui stat – nu să împartă sinecuri, nu să organizeze simpozioane, ci să-și apere cetățenii – a fost aruncată la coșul de gunoi al realpolitik-ului de moment. Prin această reacție declarativă nu am evitat conflictul; dar am trimis o invitație oficială, cu ștampilă și covor roșu, pentru continuarea și escaladarea agresiunilor Moscovei. România este astăzi, sub privirea siderată a întregii lumi, călcâiul lui Ahile al Europei. Suntem poarta lăsată deschisă prin care interesele rusești au cale liberă să destabilizeze UE și NATO.
Și uite consecințele. Pentru că noi (armata română, zic) nu suntem în stare, sau nu dorim, NATO e gata să preia comanda asupra gheparzilor și a sistemului MEROPS. De aici . Frumos, nu?

Toate analizele aliaților – pe care geniile noastre de la București probabil le folosesc ca suport de cafea – spun clar: Rusia nu va veni cu mase de tancuri să cucerească teritorii. Va face exact ce face acum: incursiuni hibride, scurte, sâcâitoare, „sub pragul conflictului”, ca să testeze lașitatea Occidentului. Să-i pună pe aliați în fața unei dileme paralizante: „Riscăm un război mondial pentru un bloc din Galați?”. Iar în acest scenariu cinic, România joacă cu brio rolul „idiotului util”. Noi furnizăm Rusiei poligonul de testare, noi le dăm ocazia să ne hărțuiască și să ne submineze unitatea, în timp ce la București se practică datul din colț în colț.

Am avut 4 ani la dispoziție! Mai vă aduceți aminte când covrigarul de Buzău, zâmbind cu toată gura zicea că ne apară NATO? Au fost patru ani de când rachetele zboară pe lângă urechile noastre, timp în care puteam să cumpărăm și să instalăm sisteme anti-dronă pe fiecare bloc de la Dunăre. Și ce auzim astăzi de la Cotroceni? O declarație ridicolă din gura președintelui Nicușor Dan: „Se semnează zilele astea contractele pe SAFE și în 1-2 ani o să avem sistemele”.

• Campania de fake news de la Moscova a aterizat direct în conturile „patrioților” noștri, care urlă isteric că Galațiul a fost bombardat de ucraineni sau de Bolojan, doar ca să justifice cumpărarea de armament.
• O gimnastică logică de toată jena, în care drona ba e ucraineană ca să ne bage în război, ba e inventată de sistem ca să fure banii din programul SAFE.

Prăbușirea dronei rusești peste un imobil de locuințe din Galați a declanșat o campanie masivă de manipulare și dezinformare pe rețelele sociale. La doar câteva ore de la incident, platforme precum Facebook, TikTok și Telegram au fost inundate de teorii ale conspirației care contestă versiunea oficială a autorităților, promovând fără dovezi scenariul unui atac „sub steag fals” (false flag) sau atribuind originea vectorului aerian armatei ucrainene.

Conform experților în monitorizarea mediului online, valul de fake news urmărește decredibilizarea instituțiilor de securitate din România, instigarea la panică și blocarea programelor de înzestrare militară prin manipularea tensiunilor geo-politice.

Narațiunea „Atacului sub steag fals” și legătura cu programul SAFE

Una dintre principalele teze lansate în spațiul public susține că incidentul de la Galați ar fi fost orchestrat din umbră chiar de autoritățile de la București, în complicitate cu Kievul, pentru a forța semnarea imediată a acordului pentru programul european de securitate și apărare SAFE.

Mesajele speculate în comunitățile virtuale asociază momentul prăbușirii cu dezbaterile politice privind achizițiile militare. Acest narativ a fost preluat inclusiv de persoane cu vizibilitate publică. De exemplu, jurnalistul Robert Turcescu a sugerat pe rețelele sociale o corelație între cele două evenimente: „Acum, după ce a căzut drona la Galați, să vezi ce repede se semnează! Ajungi să crezi că drona asta a venit, Doamne iartă-mă, la țanc, taman când era nevoie de un impuls pentru semnare”.